miercuri, 19 octombrie 2016

VISUL UNEI NOPTI DE IARNA IN BUCURESTI


    "Draga Amalia,

      In primul rand, iti multumim ca faci parte din comunitatea noastra unde,  pe langa faptul ca impartim idei delicioase de gatit pentru cei dragi,  legam si prietenii adevarate.

     In al doilea rand, revenim cu vesti legate de premiul cel mare din  proiectul la care ai participat. Asa ca, ne face placere sa te invitam in perioada 19-21 februarie in  Bucuresti. Vei ajunge aici pe 19 februarie, iar pe 20 februarie am  pregatit mai multe activitati ca sa ne cunoastem, urmand ca pe 21 
februarie sa fii pe drumul spre casa."

     Asa suna email-ul pe care l-am primit intr-o seara de sambata. Eram plecata in week-end si mi-am deschis casuta postala virtuala asa, intr-o doara. Nici nu visam ce ma asteapta! Asa cum nu am visat nici in momentul in care am pasit pe peronul Garii de Nord. Eram asteptata de un domn simpatic care purta o pancarta cu numele meu...exact ca in filmele americane. M-am indreptat timida spre dumnealui si i-am spus ca eu sut cea pe care o cauta. A zambit. Mi-a luat bagajul din mana si m-a condus la masina...Poftim? Oare unde am ajuns?

    Cunosteam Bucurestiul intr-o oarecare masura, insa , noapte fiind, nu mi-am dat seama incotro am mers. Stiam doar ca tebuie sa ajung in centru, la Hotelul Arc de Triomphe.






     Cand am coborat din masina am dat cu ochii de celelate doamne si domnisoare care ma asteptau. Desi ne cunosteam doar virtual mi-am dat seama imediat ca le am in fata pe Alina, Brandusa, Veronica, Elena, Carmen si Nicoleta...




    Ne-am imbratisat de parca ne cunosteam de-o viata si am intrat. Urma ceea ce aveam sa numesc mai tarziu, mai in gluma - mai in serios, un team-building la Bucuresti.

    M-a incantat atmosfera familiala din interior, canapeaua din holul receptiei parca ne invita sa ne asezam si sa depanam amintiri. Aveam impresia ca am ajuns acasa si cei de aici de-abia asteapta sa le povestesc pe unde-am mai fost si ce am mai facut...


arc-1


   Cand am intrat in camera bagajul ma astepta frumos in studio, alaturi de un aranjament rafinat care te imbia sa iei loc si sa te relaxezi. Ceea ce am si facut!







    Am admirat mobilierul din lemn masiv si tapiteria moale in cate te afundai si incepeai sa visezi la nisipul auriu si fierbinte al dunelor egiptene. Era cald si bine, desi afara iarna era inca in toi... Colega mea de camera, Alina, se facuse deja comoda si ma ameninta ca o sa dorm acolo , la usa , fiindca ea ocupase tot patul!


arc-8


    Se relaxa uitandu-se la televizor , dar nici daca ar fi vrut nu se putea tine de cuvant: totul era la superlativ, inclusiv dimensiunile patului! Asa incat fiecare dintre noi avea coltisorul ei de intimitate. Eu am facut repede niste fotografii pe care le-am trimis celor de acasa prin conexiunea wi-fi din camera. Cea mai incantata a fost micuta mea care mi-a scris "Mami, ai o camera de printesa!..." Si avea dreptate- pe perioada celor 3 zile am fost rasfatata ca o printesa . Am simtit ca personalul hotelului este acolo pentru mine , de la receptie si pana la bucatarie. 

    Si pentru ca dupa un drum lung este nevoie si de o incarcare cu energie a bateriilor am mers la masa, pe terasa inchisa , care era rezervata pentru noi. De fapt, cred ca aveam mai multa nevoie sa stam de vorba, sa ne cunoastem mai bine, sa ne facem planurile pentru a doua zi. 

    Stateam la masa si priveam luminile de afara. Era atata liniste incat nu imi venea sa cred ca suntem in centrul Bucurestiului ! Unde era zumzetul acela cu care eram eu obisnuita? La doar cativa zeci de metri distanta erau Arcul de Triumf  si Bulevardul Kiseleff , dar aici ne aflam parca, pe un domeniu englezesc de vacanta...Ne-am rasfatat cu preparate traditionale roamesti, dar si cu specialitati mediteraneene . Ne-am lungit la vorba pana tarziu in noapte si daca a doua zi nu ar fi trebuit sa ne trezim devreme cu siguranta acolo ne-ar fi prins rasaritul! 

    O alta experienta ma astepta la micul-dejun. Nici nu ma gandeam ce va urma ... De obicei , atunci cand suntem plecati in vre-o escapada , restaurantul este locul unde servim masa si atat. Aici insa, lucrurile au stat cu totul altfel. Aveam impresia ca sunt in bucataria mamei - mirosea a paine calda si cafea proaspat facuta. Ma asteptam sa imi intorc privirea si sa o vad acolo, cu sortul ei visiniu si buline albe...Dar era doar personalul restaurantului, pe care mai mult il simteam in preajma decat il vedeam, atat de usor se miscau in jurul nostru si, parca ne citeau gandurile...

    Am plecat sa facem turul culinar al Bucurestiului, am vizitat Centrul Vechi, ne-am rasfatat la un salon de beauty si singurul lucru pe care l-am regretat a fost ca m-am intors atat de obosita incat nu am putut sa merg si la Spa , sa ma relaxez in sauna si jacuzzi...Dar timpul nu este pierdut : data viitoare cand voi ajunge in capitala ma voi intoarce acasa , la acest minunat hotel boutique .





   Pe curand !





De-abia astept sa ne revedem ,


Residence Hotels mic  !


Aricol scris pentru SuperBlog 2016.


Sursa foto: pagina de prezentare a probei si arhiva personala.


 

Un comentariu:

  1. Ce frumos a fost,vor ramane in memoria mea vesnic ca fiind momente magice.Ma bucur tare mult ca ne-am cunoscut.

    RăspundețiȘtergere