marți, 21 februarie 2017

#eunumaizic: RUSINE!







     Haide că m-am enervat de bună dimineață!
    
     Păi, cum nu? Merge omul liniștit pe trotuar și  dumnealui, șoferul, se trezește sa parcheze taman în fața mea , în mijlocul trotuarului! Și dacă l-am întrebat ce face a râs ironic, a pornit avariile și și-a văzut de drum!
    Domnule șofer! Ești ceea ce se numește un nesimțit! De aceea merg lucrurile așa în Țara Românească. E plină de "miserumpisti" : mie să îmi fie bine , că de restul mi se rupe!

    Ce-ar fi ca de astazi eu sa merg relaxata pe mijlocul strazii? Pe trotuar oricum nu mai am loc! 

   Numai ca eu nu sunt ca tine. Sic!

#eunumaizic: RUSINE!

luni, 20 februarie 2017

CLUJUL, AZI



  Buna dimineata!




vineri, 17 februarie 2017

EU SI EA



EU am trecut binisor de pragul celor 40 de ani.
EA este mult mai tanara.

EU experimentez cu teama lucruri noi.
EA parca s-a nascut experimentand

EU incerc sa imi inving temerile, cu luciditatea unui adult.
EA nu are nici o teama, cu naivitatea unui copil.

EU sunt mama "open mind".
EA este fiica mea .

EU si EA copilarim impreuna. Experimentam lucruri  noi. Descoperim sentimente.


 

miercuri, 15 februarie 2017

BLOGAL INITIATIVE SAU CUM AM DEVENIT BLOGGER



       Imi place sa scriu inca din scoala generala. Mereu eram laudata pentru compunerile sau comentariile literare pe care le scriam. Am participat la Olimpiade si diverse concursuri , am publicat in revistele scolare sau in cele literare. Multe creatii au ramas intre copertile unor caiete sau, datorita tehnologiei, intr-un fisier pe Desktop. 
    
     La un moment dat, datorita unei prietene din on-line , mi-am creat un cont pe Facebook care a ramas in latenta ani buni. Apoi mi-am dat seama ca poate fi un mijloc excelent de comunicare. Si am inceput sa citesc...si sa citesc . Pana cand m-am hotarat ca am si eu ceva de spus. Asa am purces a incalci cuvinte pe primul meu blog. Care blog, din nestiinta, mi-a fost inchis. Am gresit, am platit!
    Acum sunt mult mai atenta la ceea ce scriu si pentru cine scriu. Din respect pentru mine si cititorii mei. Chiar daca nu sunt multi. Merita sa fiu sincera . De aceea imi selectez cu grija subiectele pe care le abordez, de la retete ( preparate numai de mine) pana la poezii, evenimente sportive sau culturale pana la rewieuri de produse si fotografii. 

   Si uite-asa, incet-incet, m-am transformat in blogger. Chiar daca eu cred ca inca sunt departe . 
 Am crescut de-a lungul anilor. O simt si eu si mi-o spun si cititorii . Important este sa merg inainte, cu fruntea sus. 
  
   Iar pentru asta am nevoie de integritate, asa cum am invatat de la Cristian China Birta, alias "Chinezul", la un curs pentru bloggeri organizat la Cluj. Nu e usor sa ajungi intr-o astfel de companie. Iar eu am reusit datorita unui articol scris pe platforma pe care dumnealui a creat-o pentru noi - BlogalInitiative


                                         Campionatul Național de Blogging   


   Se intampla in urma cu 6 ani, pornind de la ideea ca fiecare blogger are dreptul sa se exprime in mediul on-line asa cum stie mai bine, oferindu-i sansa de a obține beneficii prin intermediul blogului pe care-l deține. Pornind de aici s-a creat o punte de legatura intre noi, clienti si agentii. 

  Am castigat premii multe si frumoase- gadgeturi, bani, produse . Data fiind concurenta , pot sa va spun ca sunt mandra de mine. Se putea si mai bine, dar , recunosc, sunt altii mai buni ! Dar ma bucur ca ma numar si eu printre cei care au primit o particica din cele peste 200.000 Euro oferite ca premii pana acum. E mult? Cu siguranta nu este putin! 

   Si se vor mai aduna . Pentru ca atunci cand faci un lucru cu pasiune , se vede. Si se simte. Aici toti suntem prieteni, chiar daca uneori ne razboim...in cuvinte. 

  Multumesc BlogalInitiative ca mi-ati deschis poarta spre cartea mea virtuala si fiti fara grija: va voi mai lua multe premii! Si multe articole din GiftShop...

 


luni, 13 februarie 2017

BINELE POATE REZISTA INFRANGERILOR



        In vara anului trecut am fost solicitata sa fac parte din comisia de examinare, in calitate de specialist, la Scoala Postliceala de Igiena si Cosmetica , de pe langa Scoala pentru deficienti de vedere din Cluj-Napoca.
     M-am simtit onorata , dar am fost si putin speriata. Este adevarat ca acesti copii facusera practica la noi in clinica, dar de la a-i supraveghea cateva ore pe zi pana la a le evalua cunostintele in domeniu este cale lunga si...plina de emotii.
     Ii cunosteam din vedere si le admiram felul de a fi, modul in care se raportau la pacienti. Pareau foarte siguri pe ei.
  ...Pareau. Pentru ca in spatele acestei sigurante se ascundeau multe frustrari . Nu o data i-am surprins stand pe un scaun , cu mainile impreunate in poala, frangandu-si degetele , cu gandurile departe. Spatele adus si capul plecat erau semnul ca sunt plecati undeva, in mintea lor. Uneori am incercat sa ma apropii de ei, dar tresareau la primul zgomot. Chipul li se schimba instantaneu intr-un zambet fortat, isi indreptau spatele si intorceau capul in directia gzomotului:"Poftiti!". Doar tremurul din voce ii trada.

     Cu aceasta imagine in minte m-am prezentat la scoala. Am stat de vorba cu conducerea, cu profesorii , m-am documentat in ceea ce priveste tematica de examen si i-am urmarit repetand. M-a impresionat felul in care doamna profesoara le lua mainile si ii invata sa se pozitioneze, sa se orienteze pe zona de masat si sa efectueze manevrele. Ascultau cu atentie si repetau pana cand erau multumiti. Doar aveau de sustinut un examen!

       ......................................................................................


  In sala de examen au pasit incarcati de emotie si putin nesiguri. Stiau ca sunt si eu acolo, iar acest lucru  ii scotea din zona de confort. M-am prezentat si le-am spus ca nu am mers pentru a-i incurca, ci pentru a invata ceva nou. Au zambit . Unul dintre absolventi, mai indraznet, mi-a spus ca simte din vocea mea ca sunt un om bun. I-am multumit si le-am promis ca nu ii voi dezamagi. Atmosfera s-a destins , iar examenul a decurs cum nu se poate mai bine. 

  Au fost cateva zile in care am inteles ca vocile si miscarea pot crea un intreg univers. Ca unele culori au miros, iar altele "se simt" ciudat. Am invatat sa disting cateva litere in alfabetul Braille. M-am convins ca viata este frumoasa asa cum este ea. Acesti copii minunati mi-au dat o lectie pe care nu o voi uita prea curand: cu incredere si perseverenta poti sa iti indeplinesti orice vis. Si visul lor era sa aiba  o meserie. 

  Pana aici insa, a fost cale lunga: parinti, profesori, educatori, psihologi, fizioterapeuti au conlucrat pentru a le sadi in suflete increderea in fortele proprii . Acesti copii au si probleme de postura, ale mersului,  psihoemotionale, stima de sine scazuta, anxietate, comunicare slaba cu ceilalti. Este o munca de echipa, de multe ori o munca de Sisif, sa ii scoti din carapace si sa ii faci sa zambeasca. Iar cand ai reusit, simti ca cerul se izbeste de pamant. 

  La scoala din Cluj invata zeci de copii, de la gradinita pana la scoala postliceala.

  La fel si in Bucuresti. Sunt 150 de copii cu deficiente de vedere care acum se pot bucura de sedinte de terapie cu ajutorul cailor. Hipoterapia, caci despre ea este vorba, are rezultate vizibile rapide atat pentru postura corpului si a capului, dar  are si beneficii emotionale, de crestere a increderii in sine.
  
                                     

    Dar o sedinta de hipoterapie costa 70 lei si are loc in apropiere de Bucuresti. Este nevoie de voluntari si de sustinere financiara. 
  
   Aici intervenim noi: eu, tu, voi...fiecare dintre noi: cu o mica donatie ( 5- 10 lei) la Bursa Binelui . Bursa Binelui este singura platforma online care permite donațiile fără comisoane, încurajând astfel donatorii care vor să participe cu sume mici  pentru susținerea financiară a unei cauze. Suma minimă care poate fi donată este de 5 lei. Toată tranzacția este 100% securizată și nu se percepe niciun fel de comision. 
   
   Totul a inceput cu Campionatul de Bine , care este o competiție pentru atragerea donațiilor individuale, adresată ONG-urilor din România, ce urmărește să transforme organizațiile în proprii fundraiseri. Campionatul este găzduit, organizat și implementat de Bursa Binelui, platforma de donații necomisionabile dezvoltată de către Banca Comercială Română, în parteneriat cu EuPlătesc.ro. Premiile constau în dublarea sumelor atrase din donații de către organizațiile participante în Campionat, în limita a 5000 de euro, fiind recompensate primele trei proiecte care reușesc să adune cele mai multe donații individuale x numar de donatori unici.


 cover

LUNEA FLORILOR



  E mic, e pur, e gingas,
  Un suflet de copil...

 

duminică, 12 februarie 2017

DE DRAGOSTE



      Noi nu sarbatorim o zi a indragostitilor... Noi ne iubim in fiecare zi...


S-a asezat la masa mea tacuta.
Nimic n-a zis. Doar m-a privit zambind;
Am inteles ca n-avea chef de duca
Si i-am zambit si eu cu sufletu-amutit.

Stia ca o astept de vreme multa.
Stia ca imi e teama...doar putin,
Si totusi, nu putea sa inteleaga
De ce eu tremur cand sufletul mi-e plin...

M-a prins atunci usor-usor de mana
Si m-a privit in ochi de tot adanc,
In gene lacrima statea pe-obraz sa curga
In loc de orisice mestesugit cuvant...

Simteam cum parul bland ea mi-l dezmiarda
Si-obrazul plans il sterge c-un suras;
Loc de-adastat isi face-n a mea casa
Ea, dragostea, zamasluita dintr-un vis.

Sta si acum la masa mea tacuta
Si-si soarbe ceaiul aromat zambind,
De rasete rasuna casa toata...
In gene-o lacrima-i straluce frematand.