marți, 29 iulie 2014

PLOAIA

M-am saturat de ploaie!






PLOAIA





PAC!PAC!PAC!

Ploua ne-ncetat,

Ploua zi si noapte,

Ploua pan’la moarte!



PEC!PEC!PEC!

Ploaie,dar nu pleci!

Parc-ai fi-un copil

Ce nu stie-a vorbi!



PIC!PIC!PIC!

Ploua cate-un pic-

Nu mai vad nimic

Prin geamul mic!



POC!POC!POC!

Bate-n usa:POC!

Bate ne-ncetat

Un drumet uitat!



PUC!PUC!PUC!

Tine-l sub papuc,

Tine bine tunetul,

Tunetul si fulgerul!



PIC!PIC!PIC!

Paraie un nuc;

PIC!-creanga s-a rupt,

Nucile-au cazut!



PAC!PEC!PIC!

PIC!POC!PUC!

PUC!PAC!PIC!

PEC!POC!PIC!























joi, 24 iulie 2014

BUNICUL

De 13 ani s-a intors in ogorul pe care l-a iubit...






BUNICUL


Cu pumnul umplut de tarana,
Cu ochii mereu catre cer,
Bunicul imi pare-o fantana
Din care izvoarele cern,



Iar lacrima lor ii brazdeaza
Chipu-mpietrit de lumina
Si ochii-albastri viseaza
Cununa pe fruntea-i senina.



E liniste. Pace in juru-i,
Nici vantul macar nu adie,
Pe tot ce-l’conjoara stapan-ii…
Cu talpa pamantul mangaie.



Se lasa-n genunchi.Se apleaca,
Fruntea o pune-n tarana,
Saruta cu buza-i uscata
Pamantu-nsetat de lumina.



Tot una-i acum cu ogorul,
Nimeni nu-i poate desparte:
Pamantul inghite sec omul
Si omul pamantul il soarbe.

BUNICA

Amintiri...






Bunica

Priveam afar’ cu ochii plansi,
Caci imi murise ghiocelul…
Bunica-n brate m-a cuprins
Si mi-a soptit:”uite cocorul!”

De-atuncea ochii n-au mai plans
Cand le-a murit cate o floare,
Fiindca bunica i-a convins
Ca toate-n lume-s trecatoare:

Cand ghioceii se topesc
Si totu-n jur e doar tarana,
Cocorii-n zbor se vestejesc
Si bunicuta e batrana;

I-s ninse pletele acum
Si-i garbovita saracuta
Si-asteapta cu ochii la drum
Sa se intoarca nepotica,

Iar cand o vede ochii plang
De fericire si o-treaba:
“Ti-aduci aminte,pui natang,
cum ai mai plans o floare alba?”



Sunt 10 ani de cand bunica a ales sa plece , sa mangaie ingeri...

SA FIM MAI BUNI!

Zilele trecute am citi un articol pe blogul lui Constantin despre faptele bune si nu numai. Si a lansat si o provocare, el , Constantin, pe aceasta tema. M-am gandit mult inainte de a raspunde provocarii, dar pana la urma, am facut-o!



        In vara aceasta se implinesc niste ani de cand bunicii mei au decis sa plece si sa creasca ingeri...Multi...putini...anii au trecut...ceea ce ramane este amintirea anilor in care au vegheat langa patutul meu atunci cand am fost bolnava ,ori lacrimile din ochii lor cand ma vedeau trecandu-le pragul vacanta dupa vacanta....sau chiar si dupa ce am terminat scoala si mi-am gasit un loc de munca.



        Erau niste tarani simpli, dintr-un sat din inima Olteniei, pe malul Dasnatuiului...






Bunica

Priveam afar' cu ochii plansi,
Caci imi murise ghiocelul…
Bunica-n brate m-a cuprins
Si mi-a soptit:”uite cocorul!”

De-atuncea ochii n-au mai plans
Cand le-a murit cate o floare,
Fiindca bunica i-a convins
Ca toate-n lume-s trecatoare:

Cand ghioceii se topesc
Si totu-n jur e doar tarana,
Cocorii-n zbor se vestejesc
Si bunicuta e batrana;

I-s ninse pletele acum
Si-i garbovita saracuta
Si-asteapta cu ochii la drum
Sa se intoarca nepotica,

Iar cand o vede ochii plang
De fericire si o-treaba:
“Ti-aduci aminte,pui natang,
cum ai mai plans o floare alba?”







BUNICUL


Cu pumnul umplut de tarana,
Cu ochii mereu catre cer,
Bunicul imi pare-o fantana
Din care izvoarele cern,

Iar lacrima lor ii brazdeaza
Chipu-mpietrit de lumina
Si ochii-albastri viseaza
Cununa pe fruntea-i senina.

E liniste. Pace in juru-i,
Nici vantul macar nu adie,
Pe tot ce-l’conjoara stapan-ii…
Cu talpa pamantul mangaie.

Se lasa-n genunchi.Se apleaca,
Fruntea o pune-n tarana,
Saruta cu buza-i uscata
Pamantu-nsetat de lumina.

Tot una-i acum cu ogorul,
Nimeni nu-i poate desparte:
Pamantul inghite sec omul
Si omul pamantul il soarbe.



Asa mi-i amintesc eu...asa m-au crescut si pe mine, in filosofia lor simpla de la tara ,conform careia "omul sfinteste locul". Stiti ce mi-a spus bunicul atunci cand am plecat la oras, la scoala? "In viata sunt lucruri despre care este mai bine sa taci; unii vorbesc, altii- fac." Nu am inteles eu prea bine ce vroia sa imi spuna, dar o data cu trecerea anilor mintea mi s-a luminat...Am crescut si am invatat ca a face un bine nu este deloc greu daca il faci din inima. Si asta ma ajuta mult in meseria pe care mi-am ales-o.



      Nu cred ca faptele bune trebuiesc facute intr-un anumit moment sau cu un anumit scop. Ci doar atunci cand simti asta. Nu conteaza ca i-am dat 1 leu bunicutei de la coltul strazii care statea cu niste flori in mana...ii era rusine sa cerseasca...Nu conteaza ca am donat hainutele si jucariile ramase de la fetita mea celor care aveau nevoie de ele...Nu conteaza ca am facut mici bucurii unor oameni pe care ii cunosc doar din convorbirile de pe internet...Ceea ce conteaza cu adevarat este ca atunci cand am facut-o a fost din inima. Si ,cel mai important este ca fetita mea este partasa la toate astea.



     Care este ultima fapta buna? Astazi ,la coltul blocului nostru am intalnit o mama cu 3 copii...veniti din Oltenia sa vanda lubenita...Dintr-o data, amintirile mi-au revenit si ma vedeam pe mine , alaturi de bunica, pe camp... e grea munca acolo: iti crapa mainile si te arde soarele...In spatele femeii era un bot de copila, cu ochii mari si negri...se uita cu admiratie la rochita fetitei mele...Stiti ce am facut? Am cumparat o lubenita, apoi am coborat cu o plasa de hainute si am pus acolo si niste jucarii si o ciocolata...A ridicat ochii spre mine si a luat papusica: nu mai conta ca era toata scrisa cu pix...avea o rochita roz-stralucitoare care i-a luat ochii! Si stiti ceva? In fiecare zi voi merge acolo, la coltul blocului si voi cumpara cate o lubenita!



miercuri, 23 iulie 2014

BARAGANUL

Din pacate.multe versuri din acea vreme s-au pierdut...






BARAGAN,CAMPIE DRAGA!
Din zari in zari,campie draga,
Esti napadita de mohor;
Si vantul rece trece-n zbor
Invaluindu-te intreaga
In visul lui fermecator.
Deasupra ta,pe bolta.stoluri
De nori se-nvart in rotogoluri…

Si spicele mohorului se-apleaca
Si-asteapta umbra grea sa treaca;
Si fosnetul lor molcom se ridica
Spre cer;iar mie mi se pare
Ca-s niste globuri care imi indica,
In taina,vesele povesti fermecatoare.

MAI

  Am gasit ...in sfarsit!...discheta cu aventurile mele literare!



Este prima mea poezie...din clasa a 6-a!...cu care am castigat premiul 1 pe scoala...






MAI


Ce bine-i intr-o zi de mai
Pe-o ramura de fag sa stai
Sa lasi cu-ncetul sa te fure
Un cantec aspru de padure.

Sa sari ca veverita prin
Stufoase ramuri de arin,
Sa rupi cu degete zglobii
Paienjenisuri aurii.

In camp sa stai pe iarba-ntins,
De lene sa te lasi cuprins
Si sa privesti cum nourasi
Trec prin vazduh cu sprinteni pasi.

Turbata vijelie-alearga
Vuind peste campia larga,
Atat de iute,parc-ar vrea
Pe cer sa stinga orice stea.



sâmbătă, 19 iulie 2014

SI EU POT FI " KARLA"

Sunt femeie! Prin urmare sunt mama,sotie,prietena,gospodina...fara a uita sa fie FEMEIE! Sunt liantul care tine familia unita si prietenii aproape; umbra care sta in spatele succesului barbatului de langa mine; calauza copiilor mei; artizana propriilor reusite. Nu sunt o frumusete, dar am invatat sa imi pun in valoare atuurile. La locul de munca nu sunt sefa,dar sunt apreciata pentru ceea ce fac.Imi place sa citesc,sa stau la taclale cu prietenele, sa imi rasfat familia cu preparate sofisticate, dar si cu cat mai mult timp petrecut impreuna. Intr-un cuvant, sunt EU...sau asa cum zice sotul meu:"Daca nu ai fi existat, ar fi trebuit sa te inventez".



Buun...si, ca sa fiu atat de super-grozava e nevoie de putin ajutor. Si ajutorul vine intotdeauna de unde te astepti mai putin; in cazul meu, de pe internet. Acum este momentul sa fac o destainuire: sunt "internauta"! M-am molipsit si eu de acest virus si una-doua, hop pe net!



Asa am facut si acum cateva zile...De ce? In curand voi boteza al 6-lea fin...Putin? s-o credeti voi! Stiti ca o nasa trebuie sa fie impecabila, nu? E nevoie de o tinuta serioasa, dar nici chiar de "calugarita"! As vrea sa fiu eleganta, fara a fi stridenta, sa fiu o aparitie caracterizata prin "uau!" de bun gust si eleganta.



Prin urmare...sa traisca mister google... Intru si caut "rochite de ocazie"... Ce imi zice dragutul meu prieten?



KARLA



O rochita pliata perfect pe stilul meu ! Cu accesoriile potrivite as fi o nasa eleganta, delicata,  demna ... o adevarata aparitie  KARLA.RO .



Si acum, sa va mai dezvalui un secret: pe site se desfasoara un concurs si as putea chiar castiga aceasta rochie!



Ce ziceti? Nu-i asa ca e bun si internetul la ceva?



De-abia astept momentul crestinarii micutului Raul!

luni, 14 iulie 2014

UN AMERICAN IN #roundTripRomania

Dragul meu prieten,

vad ca ti-ai creat un itinerar interesant. Permite-mi ,te rog sa iti dau un sfat: cand ajungi la Mamaia nu rata o excursie pana la INSULA OVIDIU!



Iti poate parea bizara rugamintea mea, dar dupa ce vei citi aceste randuri, sunt sigura ca imi vei da dreptate.



Insula Ovidiu este singurul obiectiv turistic de la noi din tara situat pe o insula naturala. Este de origine calcaroasa si isi leaga numele de poetul Publius Ovidius Naso ,pe care imparatul Augustus l-a exilat aici. Este perioada in care a scris "Tristele" si "Ponticele":

„Doresc atîta numai, să ies din acest loc

Şi să mă mut de-aice; eu nu am altă grijă.

Oriunde plec: pe-acesta să nu-l mai văd în ochi!

Mînaţi a mele pînze în Sirte şi Caribda,

Numai să scap o dată de-acest pămînt barbar!“ – Ponticele, IV, 14



La baza nasterii insulei sta o legenda care spune ca pe locul in care astazi este Lacul Siutghiol si Insula Ovidiu era o intindere de pamant locuita de oameni rai si zgarciti. Pe aici se plimbau intr-o zi Dumnezeu si Sfntul Petru, cerand salas peste noapte,dar nimeni nu s-a indurat de ei. Singura care le-a oferit un loc de odihna a fost o femeie saraca, dar le-a spus ca nu are nimic de mancare fiindca vaca ei ramasese stearpa. Pe femeia aceea o vizita uneori Ovidiu,care venea tocmai de la Roma... Dumnezeu a rugat-o pe femeie sa mearga totusi sa incerce sa mulga vaca...desi uimita, ea i-a urmat sfatul si a muls atat lapte incat a umplut toate oalele din casa. Au baut cu totii si s-au culcat; cand s-a trezit batrana, oaspetii plecasera, iar la poalele colinei pe care era asezata casa ei nu mai exista nici urma de vre-o casa: totul era acoperit de o apa dulce si alba ca laptele. Lagenda spune ca apa aceasta este Lacul Siutghiol ,iar colina- Insula Ovidiu.



      Ei? Asa-i ca ti-am starnit curiozitatea? Stiam eu ca iti plac legendele!



      Cum poti sa ajungi acolo? Exista un vaporas , numit chiar "Ovidiu" pe care te poti imbarca de la debarcaderul special amenajat, cam pe la mijlocul statiunii...Nu e greu de gasit si faci si o plimbare... Ajuns pe insula, poti lua o masa in stil pescaresc sau te poti plimba in cautarea legendei...Daca iti place poti sa te si cazezi acolo,intr-o casuta de 3*,dar ai grija, sa iti faci rezervare din timp!

 

Si.mai ales, nu uita sa scrii in jurnalul de bord ce ti-a placut si ce nu, pentru a cititorii mei sa iti poata urmari calatoria: http://roundtripromania.turistclub.ro/?page_id=2 .

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro în colaborare cu Kooperativa 2.0.

CASTIGATOR CONCURS "GERBLE'"

Gata si concediul asa incat sa trecem la treaba!



Au fost 12 inscrieri valide, 2 inscrieri incorecte si 1 persoana care a sters link-ul de share.



Iata lista:

1. Ramona Albus

2.matei

3.Marioara Zota

4.Rotaru Gabriela Tatiana

5.Constantin Aurora

6.ene maria

7.ony

8.printesabib

9.ankutzy

10.Hossu Claudia

11.Nistor Mihaela

12.Emil Hossu



CASTIGATORUL ESTE...





FELICITARI EMIL HOSSU!



Astept datele tale prin mesaj privat pe facebook.



Aici aveti filmul extragerii:



http://www.youtube.com/watch?v=COLq3XkoYOo