BANANA - CORN

   Un desert, două deserturi...O idee, două idei...Un singur aluat...

  Vă spuneam zilele trecute despre tartele mele cu brânză și dulceață de portocale. Practic, le pregătisem pentru mine, fiindcă restul familiei comandase cornuri cu banane. 

 Doar că socoteala s-a dovedit a fi alta...

          BANANA-CORN

Ingrediente:

• 1 cutie aluat pentru ceva dulce Dr. Oetker 
• 1 ou
• 150 g unt
• 3 banane 
• 100 g ciocolată NESTLE Desert Noir 
• 1 plic scorțișoară cu zahăr Dr Oetker 

Mod de preparare:

  Prepari aluatul conform indicațiilor de pe ambalaj, apoi îl întinzi în foaie groasă de cca 3 mm și îl tai fâșii late de cca 5 cm.

  Bananele le tai în două, pe lungime. 

  Pe fiecare felie așezi bucățele de ciocolată, acoperi cu cealaltă jumătate de banană și le rulezi în aluat. 

 Așezi fiecare corn astfel obținut pe hârtie de copt și dai la cuptorul preîncălzit la 180°C pentru 20 de minute. 

 Când sunt gata presari scorțișoară cu zahăr Dr. Oetker și servești celor dragi. 

  

VITAMINA A (mAliA)

   A fost odată ca niciodată 
o fată  mică  și "moțată"
cu doi zulufi și ochi de mare,
ziceai că ruptă e din Soare-
sau cel puțin așa gândeau
bunicii care o creșteau...
Micuță rău și cam slăbuță,
stătea  la poartă pe băncuță
și ronțăia cu mare spor
din când în când, un morcovior,
sau bea făcandu-și  mustăcioară
lăpticul dintr-o cană albă
de porțelan . ( Știa bunica 
să o ajute pe "pitica"
să crească mare și frumoasă,
să nu se mai îmbolnăvească...
Nu auzise ea, știi bine,
de calciu, fosfor, vitamine
și nici nu citise nimic 
de Farmacia La Preț Mic...
însă simțea că fata are
nevoie de culori și  Soare.)

Dar a crescut mare "moțata",
a terminat și facultatea,
ba a făcut și nuntă mare,
c-așa-i frumos și-așa se cade...
La casa ei s-a așezat
și despre toate a-nvățat:
că Vitamina A e bună
chiar la vederea nocturnă,
crește și imunitatea
și alungă batrânețea,
o găsești în gălbenuș, ficat,
lactate, morcovi și spanac...
Retinol îi spune-n cărți-
vezi ce bine-i să înveți?
Betacaroten de-i zici
să știi că nu e greșit !
Și ghici unde-l mai găsești?
În ouă și în măceși!

Doar că nimeni nu-i perfect
și am și eu un mic defect:
tiroida, bat-o vina,
s-a găsit cu ghilotina
să stea-n calea vieții mele
și să-mi aducă belele-
bucurie, chef de viață,
legate-ar fi parcă, cu ața;
mai nimic nu îmi convine,
obosesc, să urlu-mi vine-
unde-i fata cu zulufi,
ochi de mare, zâmbet stramb?

Dar noroc cu Vitamina
ce îmi aduce lumina!
Vitamina A, cum care?
Doar ea singură e-n stare
să m-aline și să-mi dea
chef de viața ! Ei, belea!
Ce mă fac acum cu ea?
Că de-atâta energie
o iau fuga, pe câmpie;
prin oraș "mă iau la trântă"
cu atleții cei de frunte...
Pe cuvânt: am alergat
5000 de metri-la Colour Run!

Cu culori în farfurie 
și gânduri în cap o mie,
Vitamina A, surata, 
s-a rugat cu drag de alta,
Vitamina D si E ,
să vină și s-o ajute!
Umărul l-au pus cu toate 
din necaz fata să scoată,
să îi dea iar chef de viață, 
să zâmbească, să iubească...

  V-am oferit o scurtă poveste scrisă special pentru SuperBlog 2019 ca să înțelegeți cât este de important să mergi la doctor atunci când simți că ceva nu este în regulă cu organismul tău. 

 Cum nu sunt chiar atât de talentată la a transcrie în versuri tot ceea ce gândesc, am să vă spun altfel câteva din beneficiile vitamine A asupra organismului, lucruri pe care le- am învățat în facultate:

• are un puternic efect antioxidant 
• sprijină vederea,mai ales cea nocturnă 
• ne ajută să distingem culorile 
• stimulează sistemul imunitar
• ajută la asimilarea calciului

   Sursele naturale de vitamina A sunt reprezentate atat de alimente de origine animală ( ouă, ficat, pește gras, lapte și produse lactate nedegresate), cât și de alimente de origine vegetală ( spanac, salată verde, lămâie, morcovi, portocale).

  În ceea ce privește formulele farmaceutice, acestea au la bază uleiul de pește . Vitamina A acționează cel mai bine în prezența vitaminelor B,D și E,dar și a calciului și fosforului, seleniului  și zincului. 

  Este motivul pentru care este recomandată și în tratamentul tiroiditei autoimune, ca în cazul meu. Și da, tratamentul prescris de medicul endocrinolog cuprinde atât medicamente alopate, cât și suplimente naturale, mai precis un complex de vitamine printre care se regăsește și vitamina care începe cu inițiala prenumelui meu. Pofta de viață a revenit și m- am întors la vechea mea dragoste- alergarea. Nimic nu se compară cu bucuria pe care ți-o oferă conștiința faptului că îți poți regăsi pasiunile!



  Sănătate și aveți grijă de voi!

BIJUTERIILE SPUN ÎNTOTDEAUNA POVEȘTI

  Fie că spun povestea celui care o poartă, fie că spun povestea celui care a creat-o , bijuteriile spun întotdeauna o poveste. Poate nu de fiecare dată reușim să o deslușim, dar ea există întipărită în memoria fiecărei molecule de metal, în fiecare linie curbă, în fiecare lucire de curcubeu. 

  Nu de puține  ori am admirat chiar eu o broșă sau un colier purtate cu mândrie, ba chiar un inel pentru eșarfă sau o agrafă . Adevărate talismane, aceste bijuterii te poartă cu gândul departe, cu generații în urmă, la doamnele cochete de altă dată sau ,de ce nu? , în viitor , la alte altitudini. 

  În cutia mea de bijuterii există o pereche de cercei care mi-s tare dragi. Îi am de când mă știu și i-am păstrat pentru fetița mea. Îi poartă cu mândrie la evenimente speciale, iar când cineva o oprește să îi admire înclină ușor capul și spune, așa ca pentru ea, că au fost ai mamei. Port cu eleganță inelul acela unic ce ascunde în perfecțiunea lui întreaga noastră iubire  și ceasul primit de la bunici, care îmi    măsoară trecerea prin viață de atâta vreme...

  Dar nu despre ele vreau eu să vă vorbesc acum, ci despre bijuteria aceea unică, bijuterie care încă nu a fost creată și așteaptă ca cineva să îi dea suflet . 

  Nu sunt un om prea complicat și nici nu am povești impresionante de relatat. Dar dacă ar fi să mă transform într-o bijuterie, aceasta ar fi un charm cu fluturi. 

 
   De ce un charm? Pentru că sunt o norocoasă că astăzi sunt aici și încâlcesc cuvinte. Pentru că mulți dintre cei care mă întâlnesc spun că le port noroc. Pentru că norocul ține de încrederea pe care o ai în tot ceea ce îți propui. Pentru că atunci când voi fi doar o amintire, cineva mă va putea purta aproape de inimă ,pe un colier de argint,  nu numai în suflet. Un charm este creat pentru a proteja, pentru a oferi încredere și alinare, dar și pentru a bucura. Și asta cred că mă definește cel mai bine: da, dacă ar fi să fiu o bijuterie, charm -ul este aceasta!

  De ce fluturi? Deoarece fluturele este simbolul transformării mele ca om, de la copilul neștiutor la adultul responsabil și aproape complet de astăzi. La fel ca un fluture am ieșit din oul reprezentant de grija părinților și am început să adun în jurul meu coconul, hrana pentru minte și suflet. Fiecare an școlar, fiecare carte citită, fiecare călătorie,  fiecare decizie luată ( bună sau mai puțin bună) au strâns acele elemente care astăzi mă definesc. 

  Nu pot să spun că a fost ușor. Uneori am pornit pe un drum care s-a dovedit a fi înfundat și a trebuit să mă întorc. Alteori am dat peste abrupturi ce trebuiau escaladate . Cu capul în nori sau cu picioarele pe pământ, am învățat să îmi accept greșelile deopotrivă cu reușitele și să merg mai departe. Exact ca un fluture m-am eliberat din vechile constrângeri și mi-am deschis aripile devenind încrezătoare în noul eu. Mi-am luat zborul descriind trasee sinuoase, dar armonioase în viața celor din jur. 

  Delicat și agil, plăcut privirii și impresionant prin destin, fluturele mă definește. 


  Deci, dacă cineva s- ar încumeta să mă transpună într-o bijuterie, aceasta ar trebui să spună povestea unei transformări, a adolescentei timide și introvertite de ieri  în femeia puternică de astăzi. 

  Poveste cu bijuterii scrisă pentru SuperBlog 2019.

ACASĂ DESPRE CASĂ

    Să construiești o casă nu este greu, dar nimic nu este mai complicat de atât! Etapele sunt pline de capcane și există câteva detalii esențiale. 

  1. Stabilirea nevoilor și a surselor de venit 

  Este normal să vrei să evadezi din viesparul care este un bloc, o comunitate heterogenă de oameni, idei , principii, comportamente. Cum la fel de normal este să îți dorești maximum de confort. De multe ori această nevoie este însă  dusă la extrem și te trezești cu o casă mult prea mare. De aceea ai nevoie de un proiectant care să știe să îmbine ceea ce vrei cu ceea ce ai nevoie. Pe https://www.aia-proiect.ro/ găsești o ofertă variată de proiecte de case , inclusiv pentru casa viitorului,  casa activă ROD ,care produce mai multă energie decât consumă, folosind resurse energetice 100 % reciclabile. Și asta deoarece, începând cu anul 2020 pe teritoriul UE orice casă nou- construită trebuie să aibă un consum energetic care tinde spre 0 ( zero ). În final, prețul este mai mic decât al unei construcții convenționale similare ca spațiu și funcțiune. Sincer, mi-ar plăcea ca locuința familiei mele să respecte mediul și să fie respectată de cei din jur. Îmi doresc ca cei care trec pe la poartă să simtă nevoia de a se opri o clipă și să viseze...

  Îmbinând toate aceste beneficii cu nevoile și resursele financiare disponibile ar trebui să arunc o privire peste proiecte case doar cu parter . Chiar dacă sunt în trend casele cu etaj și/ sau mansardă, mă gândesc că, din păcate, suntem tributari timpului care trece și va veni momentul în care scările vor fi tot mai greu de urcat.  Așa, cu toate cele necesare pe un singur nivel, confortul ne va fi asigurat. 

  2. Când, cum, cine?

  Aici sunt de luat în considerare mai multe aspecte. 
  Primul ar fi alegerea proiectantului.  Este important să mergi pe mâna unui birou de proiectare cunoscut pe piață care să îți ofere soluția optimă, dar și să obțină toate certificatele și autorizațiile necesare construcției. 

Calitatea și siguranța primează în fața costurilor mai mici. 
   Proiectantul este cel care își asumă responsabilitatea, el este cel care se asigură că totul decurge astfel încât fiecare să beneficieze de casa visurilor sale. Tot el este cel care trebuie să rezoneze cu dorințele clientului, dar și să știe să contraargumenteze atunci când consideră că acestea nu sunt realiste. Să vină cu idei viabile și să te facă să simți că pune interesul tău în prim-plan . Proiectantul este cel care alege materialele de construcție, amplasarea în teren, tipul de încălzire și de finisaje. Este important ca în final să fim pe aceeași lungime de undă, astfel încât casa construită să devină " acasă ". 

   Este adevarat că un astfel de proiect nu se poate  face peste noapte și nici nu este ieftin. Dar, vorba românului,  mai bine măsori de două ori și tai o singură dată.  Decât să salvezi câteva sute de lei în această fază  și să plătești câteva mii în plus mai târziu, mai bine accepți că lucrurile bune durează și costă. Să nu uităm că proiectantul este de fapt un artist. Imaginația și talentul lui vin să dea viață visurilor noastre. Iar acest aspect este de neprețuit!

    Odată puse la punct toate detaliile urmează alegerea echipei de constructori. Chiar dacă ai oarecare noțiuni de inginerie, tot e bine să ceri sfatul proiectantului, care îți poate recomanda colaboratori mai vechi.  Eventual poți merge pe teren ca să vezi cu ochii tăi casele rezultate din această colaborare, pentru ca mai apoi să însoțești constructorul, alături de dirigintele de șantier, în momentul achiziției materialelor, ca să te asiguri că beneficiezi de cel mai bun preț. Dacă vrei poți ține o evidență a intrărilor și ieșirilor la acest capitol.  

  Trebuie neapărat semnat un contract care să conțină devizul detaliat, termenii de execuție, preț, penalități ( pentru nerespectarea termenilor, de exemplu) sau bonusuri ( pentru obținerea unei suprafețe utile mai mari, să zicem sau pentru devansarea termenului de predare "la cheie ") . Acești oameni sunt practic, angajații tăi, motiv pentru care trebuie să știe exact și foarte clar încă de la început ce au de făcut și ce așteptări ai. 

3. Casa devine acasă 

  Construcția este gata, pereții respiră a curat, totul strălucește. Proiectantul și constructorul au făcut exact ceea ce ți-ai dorit: o casă de vis. Acum este rândul tău să îi dai viață. Fiecare obiect, fiecare plantă, fiecare zâmbet îi oferă energia aceea care, atunci când deschizi ușa, îți spune " bine ai venit!" 

  Pentru  că acasă este locul unde începe viața și iubirea nu se termină niciodată...
  
Articol scris pentru SuperBlog   2019.

Sursa foto: AIA Proiect

MINITARTE QUATROFORMAGGI CU DULCEAȚĂ DE PORTOCALE

   Îmi plac combinațiile și contrastele: dulce- sărat, dulce-picant. Așa că ce mi-a venit mie? Să pregătesc o tartă. Bine,până la urmă au ieșit mai multe...


   MINITARTE QUATROFORMAGGI CU DULCEAȚĂ DE PORTOCALE 

Ingrediente:

• 1 pachet mix pentru blat de tarte Dr. Oetker 
• 1 ou
• 150 unt rece
• brânză de capră 
• telemea 
• cremă de brânză 
• cașcaval 
• dulceață de portocale 

Mod de preparare:

 Brânzeturile le amesteci și realizezi un mix, în proporțiile dorite.

 Prepari aluatul de tartă conform indicațiilor de pe ambalaj  .

 În formele de tarte așezi aluat, astfel încât să depășească ușor marginile.  Adaugi amestecul de brânză, presari un praf de piper și puțin oregano. Dulceața de portocale o așezi pe margine și acoperi parțial cu aluat. 

 Dai tartele la cuptorul preîncălzit la 180°C pentru 20 de minute. 

  Servești imediat cu extra-dulceață. 

GOGOȘI CU IAURT

   Dacă aveți poftă de gogoși, dar nu prea aveți chef de frământat...așa ca mine 🤪 ... această rețetă vă vine ca o mănușă. 


     GOGOȘI CU IAURT 

Ingrediente:

• 200 g iaurt
• 150 g făină 
• 1 ou
• 4 lg zahăr 
• 1 plic zahăr vanilat Dr Oetker 
• 1/2 plic praf de copt Dr Oetker
• 1 praf de sare  
• coaja rasă de la 1/2 de lămâie 
• Ulei pentru prăjit 
• zahăr pudră 

Mod de preparare:

  Într-un bol amesteci zahărul, zahărul vanilat, oul, coaja de lămâie,  iaurtul și praful de sare cu ajutorul unui tel până când se organizează. Adaugi făina amestecată cu praful de copt, amestecând continuu. La final trebuie să aibă consistența unei smântâni mai groase. 

 Când uleiul este încins iei câte o linguriță de aluat și prăjești gogoșile.

 Le presari cu zahăr praf și puțin praf magic de iubire, apoi le servești celor dragi. 

  

GADGET-URILE INTRE UTILITATE SI MOFT

     Când am auzit pentru prima dată cuvântul "gadget" a fost acum câțiva  ani și  se referea la noile telefoane mobile, smartphone -urile de azi. Prima reacție  a fost: "înca un englezism sosit în  DEX". Oare nu l-ar fi putut numi altfel? Poate că da... Dar ar fi trebuit să sune cam asa: "obiect mic, ingenios construit" 😎. Sau nu. Pentru că există și  obiecte mai mari . Făcând o mică  paranteză , știați că oamenii de știință  care au creat bomba atomică în cadrul Proiectului Manhattan au poreclit-o "gadget"? Cinism sau nu ,  este exact efectul pe care îl are orice nouă apariție  pe această piață . Mai ingenios decât  orice obiect tehnologic existent la un moment dat, gadget-ul aruncă în aer imaginația  și bulversează viața consumatorilor. De la "trebuie să îl  am !" până  la " ce nebunie inutilă o mai fi și asta?" , oamenii trec prin diferite stări. 

  Acum, gata cu punerea in temă, și să trecem la lucruri mai concrete: cum mă afectează pe mine aceste aparate?

   Și  am să vă povestesc o întâmplare amuzantă de acum vre-o 10 ani. Puștoaica din dotare ( fiindcă ea este eroina principală a acestui articol) înca nu mergea la grădiniță , iar principala ei preocupare era să stea în preajma mea. Când  găteam se juca sub masă , când aspiram ea ștergea oglinzile, când citeam îmi ținea isonul vorbind în limba ei...Ce vremuri!... Într-o zi, pe când  făceam  curățenie "ca fetele", am lăsat-o  să șteargă oglinzile. Numai că ei i s-a părut  mai interesant să treacă la ecranul monitorului. Ce a rezultat? Matrix involution! Pătrățele-buline-liniuțe colorate  dansau în ritm de samba prin fața  ochilor mei deznădăjduiți. Problema s-a rezolvat relativ simplu, lăsând  PC-ul să meargă non-stop vre-o 24 de ore, timp în care mare parte a soluției de geamuri s-a evaporat. 🤪

  A fost momentul în  care am decis că am nevoie de un laptop. Și cum cam tot pe atunci am început să scriu , mi s-a parut o idee salvatoare: cu siguranță  micuța  nu îl va șterge vre-odata ...fiindcă va sta în siguranță  undeva, unde manuțele ei ghidușe să nu ajungă. Știți voi vorba aceea cu "paza bună"... Și pentru că i-am promis că descktopul îi aparține , l-am resuscitat astfel încât  să îl poată folosi : tastatură, mouse, mousepad, periferice PC, noi și pe gustul ei . 

  Elevă fiind , acum are de realizat multe proiecte . Dar credeți că îl folosește? Nici vorbă! Primul motiv invocat a fost că e lent. Am adăugat rami! Apoi că nu stă comodă pe scaun și ar avea nevoie de unul special conceput în acest scop, mai ales că uneori, se mai și joacă. Are ea un joc on-line multiplayer , pe care îl joacă în rețea cu cațiva prieteni . Stă cu telefonul lângă ea, cuplat pe whats-up , cu căștile  pe cap ... Aaaa...încă o problemă : căștile  sunt greu de conectat la PC ! Ați ghicit ce face? Se instalează în vârful patului cu laptopul meu în brațe ! Când o cert spunându-i că nu este o poziție corectă pentru spate și  pentru ochi , ridică din umeri . Semn că "ti-am spus că am nevoie de un scaun de gaming!". Vă întrebați de unde i-a  ideea asta cu scaunul? Tot de pe internet! A descoperit 2 youtuberi ( nah, am spus-o!) ,oameni serioși de altfel, care postează tot felul de lucruri drăguțe ( DIY ) , dar și povestesc despre gadget-urile  pe care și le achiziționează. De aici ideea de " scaun de gaming " ori" accesorii laptop ". 

  Pentru că refuz ca utilizarea laptopului să îi afecteze sănătatea, mi- am promis că Moș Crăciun, anul acesta, va fi unul modern. Pe principiul " tehnologia la tine acasă " va avea grijă ca prințesa să beneficieze de cele mai bune condiții atunci când lucrează la proiecte sau se joacă. 

  Scaunul ales este confecționat din materiale de calitate, piele și pânză, are suport lombar, este reglabil pe înălțime, având astfel toate atuurile pentru a fi apreciat de domnișoara mea. În plus ,poate fi folosit și pe post de scaun de birou . Designul este unul futurist, iar culorile în trend...Care ziceam că este definiția gadget-ului?

  Am decis să pun în sacul Moșului și un stand Spacer, un suport care să lase laptopul să respire în voie pe durata utilizării. Pentru că deocamdată îl folosim în tandem. Nu cred că Moșul va fi atât de generos încât să așeze un laptop nou pe suport...

  Cât despre obiectele noi și utile pe care le folosesc în exclusivitate, acestea sunt stația de călcat, multicooker-ul, cuptorul electric, aparatul de făcut vafe, robotul de bucătărie ... cam tot ceea ce ține de confortul meu în bucătărie. Aici încă nu am concurență! Dacă sunt utile? Nici măcar nu îmi mai pot imagina viața fără ele!
 A'propos: pe când un fier de călcat care să se miște prin telecomandă? Aviz amatorilor...😁

  O scrisoare deschisă către Moș Crăciun, în competiția SuperBlog 2019

  Sursa foto- Spacer 

5 MOTIVE SĂ MERGI MAI DEPARTE

  Călător pe 5! continente 

   " Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. " ( Sf. Augustin)

  M- am trezit într-o dimineață cu un așa dor de ducă , încât am luat globul  și am trasat niște linii roșii : Europa, Asia, America de Sud, America de Nord, Africa,  Arabia, Australia ... Cum ar fi dacă aș pleca să fac înconjurul Pământului ? 
 Dacă Phileas Fogg a reușit în condițiile în care nu se putea deplasa decât cu vaporul, cu trenul sau pe jos, eu de ce n-aș face-o ? 

  Am la dispoziție multiple variante de a călători, deși, recunosc, aș prefera să mă teleportez... Iar ofertele turistice te îmbie să visezi. 

  Din reverie mă trezește  vocea soțului meu: " Pământul către Amalia! Reîntoarce-te acasă! Vreau să plec și eu cu tine!" 
  
  Mă hotărăsc instant că am nevoie de un om cu spirit de orientare și accept oferta. Oricum nu îmi place să hălăduiesc singură...

  Și pentru că eu sunt responsabilă cu planificarea, încep să caut: circuite turistice în jurul lumii. Să nu credeți însă că este ușor! Nici o firmă de turism nu îți oferă...încă...așa ceva. Dar poți improviza. 
  
  Și am început cu circuite culturale Christian Tour. Pentru că oriunde aș merge, îmi place să vizitez locurile frumoase, încărcate de istorie. 

  Un prim popas ar fi Istanbulul , orașul celor două continente. Încărcat de aroganța vechilor cuceritori,  te primește cu bazare pline de cele mai felurite mărfuri, de la fructe confiate la mătăsuri fine , și te cucerește prin delicatețea înghețatei turcești. Nu poți părăsi citadela fără să guști celebra dondurma, fără să tragi din narghilea sau să vizionezi un dans al dervișilor rotitori! După ce te-ai încărcat cu energie ,este timpul să iei la pas comorile orientului: Palatul Dolmabahce, Catedrala Sf. Sofia, Moscheea Albastră și Palatul Topkapi, unde vei găsi expusă sabia lui Ștefan cel Mare.

  Și fiindcă veni vorba de Orient, eu zic să aterizăm direct în Țara Soarelui Răsare, locul de unde se dă ora exactă în tehnologie și infrastructură. Aflată în calea taifunurilor și zdruncinată adeseori de cutremure,  Japonia își revine de fiecare dată. Secretul? Conștiința lucrului bine făcut, puterea de a o lua mereu de la capăt și încrederea că mâine va fi mai bine. Cultura japoneză străveche se împletește armonios cu modernismul. Templul Asakusa Kannon, Piața Palatului Imperial și Podul Nijubeshi respiră alături de strada de shopping Nakamise și Mori Building Digital Art Museum. Nu m-aș mira deloc dacă într- unul dintre sushi-baruri ar intra o ghieșă ,cu ținuta ei sofisticată! Luând ca suvenir o pisică albă , privim Soarele cum aprinde luciri de rubin pe ocean și pornim spre Noua Zeelandă. 

  Waitomo ne întâmpină cu peșterile sale fabuloase, unde asistăm la un spectacol grandios al naturii. Dar nu mai puțin impresionant este și celebrul haka, un dans specific maori. După ce am stors și ultimul strop de energie, carnea și legumele delicioase gătite la hangi ne dau poftă de drumeție. Iar cel mai potrivit loc este Hobbiton,satul hobbiților, construit special pentru trilogia "Stăpânul inelelor ". Un drum spre capitala Auckland este obligatoriu pentru a face fotografii panoramice de pe muntele Eden.

   Și fiindcă Pământul este rotund, dându-i ocol, ajungem la Rio de Janeiro. Statuia lui Iisus ne întâmpină impunătoare. Trecând prin cea mai mare pădure tropicală urbană din lume, fiecare celulă freamătă. O liniște absolută se așterne în fiecare și ne pregătim de plecarea spre Iguazu, cascada cu mii de curcubee ce leagă Brazilia de Argentina: samba sau tango? Indiferent ce alegere ai face, trebuie neapărat să guști un fruct de açai și o porție de moquecca ori salpecão. 

  Ne îndreptăm spre nord, lăsând în urmă plajele însorite ale Mexicului și Cuba, învăluită în fumul de havane. New York-ul ne așteaptă cu multă gălăgie, cu vânzători stradali de hot dog ( cum altfel?) și cu celebra Statuie a Libertății. După baia de mulțime ne refugiem la Montreal. Așa, din pur patriotism, pentru prima notă de 10 din istoria gimnasticii mondiale! Și fără nici o legătură, savurăm un sandwich cu fructe de mare. O vizită la cea mai mare catedrală din Canada, Oratoriul, și prin elegantele clădiri administrative și muzeele din centrul orașului ne va pregăti de următoarea oprire. 

  Stockholm. Vechiul oraș medieval adăpostește Palatul Regal, Parlamentul și Catedrala. Muzeul Satului te duce cu gândul la " Cronicile din Narnia ", iar de aici ajungem în Salonul Albastru al Primăriei, unde în fiecare an are loc ceremonia de decernare a premiilor Nobel. Nu putem părăsi Suedia fără a gusta din aromele nordului: felii de somon crud și afumate cu sare și zahăr sau cubulețele din carne de ren pregătite după o rețetă tradițională. 

  Drumul spre casă îmi aduce aminte cât este de bine să dorm  pe perna mea...

  Dacă v-a plăcut să călătoriți alături de mine, căutați " circuite exotice Christian Tour " și rezervați-vă locurile pentru vacanța următoare!

P.S.Nimic nu este mai provocator decât să scriu pentru SuperBlog 2019.

Sursa foto și a informațiilor : Christian Tour și arhiva personală. 





 
  

DIMINEȚI CU AMINTIRI ȘI-O CAFEA

    Valurile se izbesc de pământ cu voluptate. Parcă ar vrea să soarbă toată iubirea izvorâtă din suflarea fierbinte a nisipului. Ies pe terasă cu tălpile goale. Un fior mă pătrunde până în suflet. Briza îmi mângâie ușor umerii goi. Apoi simt pe ceafă prelingându-se un sărut...

   - Iubito, am adus cafeaua. E preparată din boabe proaspete, așa cum îți place ție...
  - Mmmm, ce bine miroase! Știi, uneori mi se pare că fiecare picătură de cafea spune o poveste...

   În școală aveam o colegă care ghicea în cafea. O prepară cu un termoplonjon și în fiecare dimineață umpleam biroul asistentei șefe cu ceșcuțe mici răsturnate pe farfurii albe și încercam să deslușim pe pereții lor semne magice: inel, cal, trifoi cu patru foi, drum lung sau semilună. De fapt, așa am început să beau cafea, chiar dacă nu mă dădeam în vânt după gustul amărui. Dar adoram aburii aromați care îmi gâdilau neuronii!

  - Și? M-ai văzut acolo, printre grăunțele de zaț?

  - De ce ești rău? Doar o cafea ne-a adus împreună, nu -i așa?

  - Nu te contrazic. Când te-am văzut prima dată abia dacă te zăreai de după maldărul de cărți: niște bucle blonde lângă o cafea cu lapte. 

  Sorb cu nesaț din licoarea aromată și, odată cu ea, toate clipele frumoase pe care le-am trăit începând cu acea zi : primul schimb de priviri, prima întâlnire, prima strângere de mână, primul sărut, prima noapte de dragoste, prima cafea băută ca soț și soție, primul scâncet al prințesei, prima îmbrățișare în trei...prima cafea preparată la noul nostru espressor automat Philips...

  Micuța începuse să îmi ocupe cea mai mare parte a timpului. O dată cu momentele speciale  au venit și nopțile nedormite. Aveam nevoie de cafea ca de aer! Și nu aveam deloc răgaz să aștept. Licoarea magică trebuia să fie disponibilă la o simplă atingere de buton. 
  
  - Mai ții minte când, de aniversarea primei noastre întâlniri, în loc de flori ai venit cu espressor- ul în brațe?

  - Cum aș putea să uit? În ziua aceea am primit cel mai sexy sărut după muuuultă vreme...

 - Răule! 

 - ... Dar l-am meritat! Numai eu știu cât am căutat...Aveam nevoie de un aparat care să facă și espresso veritabil pentru mine, dar și capucino sau cafea cu spumă fină de lapte pentru tine. 

  - Nici până astăzi nu mi-ai spus unde ai găsit această bijuterie...

  - Cum unde? În magazinul online magNet.ro!

  - " magNet.ro "? Pare să comercializeze altceva...

  -  " magNet" ,adică " magazin pe net care te atrage ca un magnet "!

  - La asta chiar nu m-am gândit, dar îl ador!

  - Având în vedere cât am comparat specificațiile  tehnice și facilitățile, așa și trebuie. 

  Modelul ales pentru noi folosește atât boabe proaspete, cât și cafea măcinată. Râșnița este ceramică ,ceea ce îi oferă o viabilitate de până la 20.000 de cești. Dar ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit este sistemul de lapte LatteGo ,care adaugă o spumă fină și cremoasă băuturilor, este ușor de configurat și poate fi curățat în doar 15 secunde...

  - Vezi? Și de aceea te iubesc: întotdeauna te gândești la toate amănuntele. 

  - Confortul este una din caracteristicile de top ale espressoarelor Philips: unitate de preparare complet detașabilă, filtru de apă AquaClean, afișaj tactil intuitiv, sistem de lapte cu cea mai rapidă curățare in 15 secunde, personalizare la o simplă atingere de buton...

   - Ești tare mândru de alegerea făcută!

  - Sunt mândru de cea mai mare parte a alegerilor mele. Dar tu ești cea mai importantă... A'propos...ți-am spus astăzi că te iubesc?

  - Cafeaua aceasta este un mod special de a o spune...

  Soarele aprinde scântei verzi, iar o lacrimă de fericire îmi atârnă în genele grele. 

  - Mami, tati...bună dimineața!

  Articol scris pentru SuperBlog 2019.

Sursa foto: magNet.ro

CURSELE LOW-COST: 3 ÎN 1 SAU 3×1?

  Îmi place să călătoresc. Dar sunt genul de om care trebuie să pună toate lucrurile la punct cu mult înainte de momentul plecării. Nu îmi place să las nimic la voia întâmplării: condiții de cazare, servicii oferite, restaurant, obiective turistice, transport. La mine nu încape loc de suspans. Expresia  " lasă că vedem noi" nu există în dicționar ! 

  Veți spune poate, că nu strică un strop de spontaneitate. Probabil. Dar prefer varianta sigură...mai ales de când sunt mamă. 

  Și asta deoarece  primul nostru concediu în 3 a debutat la... UPU! Noroc că eram în țară și nu a fost ceva grav, dar... precedentul există. Motiv de " suflat și în iaurt ". 

  Atunci când planific o evadare prima opțiune de călătorie este autoturismul de familie. Doar că, pe distanțe  lungi, apare un mic inconvenient: durata mare a călătoriei, oboseala, cheltuielile suplimentare cu cazarea. Este adevărat că poți oricând să te oprești și să vizitezi diferite obiective turistice sau pur și simplu să admiri peisajul, însă atunci îți fixezi din timp un itinerar și știi că mergi "la pas".

  Varianta optimă din punct de vedere al eficienței costurilor și timpului este călătoria cu avionul. Și vă spune asta un om care nu se simte chiar în largul lui la 10.000 de metri altitudine, fără a putea controla ceva! Dar am reușit să îmi înving teama de zbor citind câteva statistici și văzând cât sunt de calmi piloții  și însoțitoarele de bord .

 Așadar...despre călătoriile mele cu avionul am să vă povestesc. 

 Am început cu o cursă internă, pe ruta Cluj Napoca- București și retur. La vremea respectivă existau mai multe companii aeriene pe piață, așa încât am studiat toate ofertele: preț, oră  de decolare, politica de bagaje de mână . 
 În final am optat pentru WizzAir, deoarece politica de bagaje de mână WizzAir mi s-a părut cea mai convenabilă - nu aveam nevoie de achizitionarea unui pass - priority pentru rucsacii din dotare: 40*30*20 cm. Am înghesuit în fiecare strictul necesar pentru două nopți și-o zi întreagă...noroc că mergeam la rude, astfel încât am putut renunța la articolele gen șampon, gel de duș și altele asemenea. Cu ceva emoții la controlul bagajelor, am răsuflat ușurată când m-am văzut " dincolo " ,alături de restul familiei. Relaxată și nu prea, cele 40 de minute ale zborului au trecut foarte repede. Aterizarea m-a readus cu picioarele pe pământ, amintindu-mi că...normal.. jucăria de somnic a micuței a ratat zborul! Adevărul este că nici nu prea mai avea loc în bagaj. Mă întreb dacă nu ar fi putut să o țină în mânuțe ...

  Dar a rămas un punct de urmărit pentru " data viitoare ".

 ... Care a venit mai devreme decât am crezut. Vacanța de anul acesta a însemnat un zbor până la Pescara, Italia. Să vă spun că am făcut escală la București, fiindcă nu există cursă directă din Cluj Napoca? Treacă- meargă, dar ce facem cu bagajele? Mai ales că cel de cală se taxează separat pentru fiecare segment de zbor... și companie aeriană! 

 În final, am optat pentru un drum de București cu autoturismul, iar de acolo cu avionul , alături de cei de la Ryanair . Odată hotărârea luată, am început documentarea în ceea ce privește bagajele: unul singur, de cală și maximum 20 de kg sau 3 bagaje de mână priority a câte 10 kg ? Adică 3 în 1 sau 3 × 1? 
  
 După îndelungi calcule matematice și negocieri de genul " asta îți trebuie, asta nu!" ori " dar dacă am nevoie de..." am decis: 3 bagaje de mână suplimentare, pe lângă cele mici .  Perfect! Vă întrebați probabil, dacă a meritat să investim în 3 trolere noi. Eu zic că da, fiindcă am găsit o ofertă interesantă pe Travelkit...Asta după ce am hoinărit o zi întreagă prin magazine cu ruleta în buzunar, degeaba! 

 Aici am descoperit trolere ieftine, dar și trolere pentru copii . Acestea din urmă sunt foarte ingenioase, având un ursuleț de pluș atașat ( scăpăm de grija jucăriei pentru somn) și un compartiment special pentru mici gustări sau cartea de citit în avion. Și încă un amănunt: jucăria are și pașaport! 

  Bagajele de mână comercializate de Travelkit sunt proiectate astfel încât să se încadreze în dimensiunile maxime admise de toate companiile aeriene low-cost care operează în/ din România, respectiv 55×40×20cm. Știați că sunt luate în calcul inclusiv roțile și mânerul, nu doar spațiul efectiv destinat obiectelor? 

  Astfel am evitat coada de la ghișeele pentru plasarea bagajului la cală, am avut certitudinea că va ajunge în siguranță la destinație și  am putut să luăm cu noi absolut tot ce am considerat necesar pentru cele 8 zile de concediu. Ba a rămas loc și pentru micile cumpărături! 

  Materialul din care sunt confecționate este de foarte bună calitate, sunt încăpătoare și presimt că vor aduna multe ore de zbor de acum încolo, mai ales că mi-am învins teama! 

  Iar cursele low-cost au fost o experiență foarte plăcută. Dacă prima dată  nu știam la ce să mă aștept, a doua oară am putut fi atentă la micile detalii. Deși se spune că spațiul per pasager este mic , eu zic că este suficient , având în vedere că vorbim despre curse pe distanțe relativ scurte. Faptul că, deși biletele au fost achiziționate simultan, locurile au fost distribuite aleatoriu m-a deranjat puțin, mai ales că unul era pentru copil și mi s-ar fi părut normal ca măcar două să fi fost alăturate, l-am trecut cu vederea- până la urmă totul s-a rezolvat cu îngăduința personalului de bord  și amabilitatea celorlaltor  călători.   Atmosfera   este foarte plăcută, iar aplauzele care sărbătoresc întoarcerea pe pământ îți dau fiori. 

 În concluzie, i like it 👍!

 Păreri sincere despre o experiență reală, special pentru SuperBlog 2019.


 Sursa foto: travelkit.ro și arhiva personală.     



  

HONDA, EU ȘI -UN COPILOT DE GENIU

    Ziua 0

   Dimineață frumoasă de toamnă. Soarele dezmiardă frunzele mirosind a struguri copți. Gutuile aurii par lampioane magice suspendate între cer și pământ.   Zâmbesc...

   Luna, ca un ghemotoc de smoală , s- a cuibărit în balansoar, departe de covorul arămiu din grădină ,aruncând priviri dezabrobatoare spre Pufi ,care aleargă răscolind covorul arămiu... Diferență de atitudine...

   Îmi fac loc cu greu lângă pisică și privesc cerul de un albastru ireal. Cafeaua uitată pe masă s-a răcit de mult. Toamna aceasta îmi amintește de copilărie. O gutuie cade și îl lovește pe cățel peste bot. Latră descumpănit și se chircește la picioarele mele. Ce ți-e și cu atracția gravitațională!
  Zâmbesc...

   Tabloul este stricat de soneria telefonului- un email. Mă gândesc dacă să îl citesc . O fi încă o reclamă...sau poate e ceva important. Până la urmă deschid mesageria : 
" Felicitări! Ați fost selectată să participați , în calitate de pilot al noului model  Honda Civic Type R, la circuitul de la Nurburgring , în încercarea de a doborî recordul de viteză pentru un tur la categoria sa! Pentru detalii vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon...
 Cu stimă, 
     ......"

  Citesc încă o dată, apoi verific expeditorul și arunc o privire pe numărul de telefon. Totul pare în regulă. Sun. Ce am de pierdut? 

       În urma convorbirii telefonice îmi dau seama că astăzi chiar este o zi perfectă de toamnă. În urmă cu 3 săptămâni participasem la un test-drive organizat de showroom- ul din Cluj Napoca pentru a testa noile modele Honda. Mă atrăsese în special modelul Civic Type R , proiectat cu un ADN sportiv, special pentru performanță și o experiență unică de conducere. Fără să știm, fusese și un "examen " . Vroiau un suflu nou în echipă, în tentativa lor de a doborî recordul de viteză pentru un tur la Nurburgring. Și m-au ales pe mine pentru că, deși sunt stângace, m-am adaptat perfect interiorului inspirat din lumea curselor. De fapt, mie mi-au plăcut materialele tactile premium și schimbătorul de viteze din aluminiu. Un alt aspect deloc de neglijat îl reprezintă cadranele de bord ușor de citit și noul sistem multimedia Honda Conect cu ecran touchscreen și navigație integrată, compatibilă Apple Car Play și Android Auto( pentru manevrarea în siguranță a telefonului și aplicațiilor Google Maps). 

  Asta este partea frumoasă. Doar că trebuie să îmi caut un copilot! Acum e-acum! 

Ziua 1

  Pufi ocolește tacticos gutuiul și îi aruncă ocheade scurte mârâind. 
  Zâmbesc...Ce-ar fi ca Newton să îmi fie copilot? Doar trebuie să spulberăm un record de viteză! Iar el,ca fizician și matematician, ar calcula exact viteza, accelerația...

Ziua 2

 Cei de la Honda România ne privesc înmărmuriți. Savantul este o apariție pitorească. 
  Zâmbesc...

  Ne descălțăm și pășim pe asfaltul circuitului. Newton se apleacă să îl pipăie. O cută adâncă îi apare pe frunte. Mai face doi pași, se întoarce și clipește mărunt. Notează ceva , trage niște linii, apoi calculează. Arunc o privire: limită...integrală...viteze...accelerație... distanțe...Se îndreaptă cu pași hotărâți spre boxa în care așteaptă cuminți mai  multe modele de Honda . Privește atent țuguindu-și buzele. Face un pas înapoi și se oprește  lângă bolidul alb. 

   Îl urmez , cu ochii ațintiți pe expresia feței. Pare mulțumit, dar simt că are câteva semne de întrebare. Un membru al staff-ului tehnic ridică ușor capota. Capul fizicianului dispare în măruntaiele mașinii căutând. Pune întrebări și așteaptă răspunsuri. Așa aflu și eu câteva amănunte interesante:  

• poate atinge 100 km/oră în doar 5,8 secunde
• viteza maximă este de 272 km/h
• puterea motorului este de 320 CP și dezvoltă un cuplu de 400Nm

  Aici tresare, auzindu-și numele. Dar atât. Calmul englezesc nu se dezminte...

  

  Deschide portiera și se asează în scaun. Zâmbește. Este primul gest de acest fel de când îl cunosc... Îl ajut să fixeze centura de siguranță și pornesc motorul. 

  
     Ascultăm amândoi preț de câteva clipe, apoi pornesc. Intenționez să fac un tur de recunoaștere, să simt asfaltul sub roți, să testez modul  +R, orientat spre pilotaj ,să accelerez și să frânez . Newton tace și calculează. Din când în când îmi spune să opresc și să mă întorc într-un anumit punct. 

   Facem vre-o 3 tururi " la pas". Tehnicienii ne privesc tăcuți. Parcă ar trebui să batem un record de viteză...

   În al 4-lea tur încerc să îmi intru în rolul de pilot.  Ușor de zis... Înainte de sectorul Michael Schumacher aproape ies în decor ! Noroc că mașina este foarte stabilă și mă redresez la timp. Copilotul meu rămâne imperturbabil...calculează... Apoi îmi face semn că pentru astăzi este suficient. 


  Ziua 3

   Este pentru prima dată când am cu adevărat emoții. Ceilalți concurenți sunt deja pe pistă, antrenându-se. Newton apare cu un teanc de hârtii și îmi face semn să îl urmez. Le întinde pe capotă și îmi explică ce am de făcut, pas cu pas: până la ce viteză să accelerez, când să frânez , cum să mă încadrez în curbă... Conform calculelor lui ar trebui să parcurgem cei 20,83 de kilometri ai circuitului în 7:40.13... 
  Zâmbesc...amar...

  Urcăm în mașină. Respir adânc și încerc să uit tot ce știam până acum , pentru a avea mintea deschisă calculelor lui Newton. Am încredere în copilotul meu. 
 Pornim... Accelerez...frânez...mă așez pe curbe ...parcă plutesc...la finish îi văd pe cei din staff alergând spre noi: cronometrul s-a oprit foarte aproape de actualul record ! Am șanse! De fapt avem șanse... Savantul zâmbește. 

  Ziua Z

  Agitație mare. Mașini, piloți, tehnicieni, personalități. În urma tragerii la sorți vom intra în cursă cu numărul 13 . Nu cred că cei de la Honda au fost atât de emoționați din 1948 încoace, când Soichiro Honda începea să transforme nevoia de mobilitate într-o companie pe care societatea o aștepta sau când a ieșit pe poartă primul automobil. 

 Timpii concurenților sunt strânși, dar niciunul nu coboară sub record. 

  Mă apropii de bolid și îi admir forma aerodinamică, deflectoarele inteligente de pe acoperiș și spoilerul din fibră de carbon. Îl simt vibrând...sau poate mi se pare...

  Îmi aud numele. E rândul nostru. Arunc o privire spre copilotul meu. Zâmbește. Zâmbesc și eu. E ca și cum ne-am cunoaște de-o viață. Și într-un fel așa și este: anii de școală m-au făcut să învăț atât de multe despre el! 
  
  Mângâi volanul, schimbătorul de viteze, privesc cadranele. Respir și văd steagul ridicându-se. Am pornit. Cred că aș putea merge cu ochii închiși. Sunt doar eu și mașina. Nimic altceva nu contează. Pista se așterne în fața noastră ca o panglică argintie. Parcă îi aud foșnetul sub roți, atât e de liniște între noi. Ajung în virajul  7, acela care de fiecare dată îmi dădea fiori. Newton își așează palma pe bord, de parcă ar vrea să echilibreze mașina. Dar nu e nevoie. Oftez adânc și apăs accelerația. Nimic nu mă mai poate opri! Doar cronometrul. 

   Steagul coboară agitându -se ,iar cei din boxă aleargă spre noi. 

   Am reușit! Am doborât recordul circuitului! Întorc privirea spre dreapta... copilotul meu nu este nicăieri... probabil a plecat să caute o Honda Civic de vânzare  .  
Zâmbesc...

   Îți mulțumesc, domnule Newton pentru tot ceea ce m-ai  învățat !



Exercițiu de imaginație pentru SuperBlog  2019