Fie că spun povestea celui care o poartă, fie că spun povestea celui care a creat-o , bijuteriile spun întotdeauna o poveste. Poate nu de fiecare dată reușim să o deslușim, dar ea există întipărită în memoria fiecărei molecule de metal, în fiecare linie curbă, în fiecare lucire de curcubeu.
Nu de puține ori am admirat chiar eu o broșă sau un colier purtate cu mândrie, ba chiar un inel pentru eșarfă sau o agrafă . Adevărate talismane, aceste bijuterii te poartă cu gândul departe, cu generații în urmă, la doamnele cochete de altă dată sau ,de ce nu? , în viitor , la alte altitudini.
În cutia mea de bijuterii există o pereche de cercei care mi-s tare dragi. Îi am de când mă știu și i-am păstrat pentru fetița mea. Îi poartă cu mândrie la evenimente speciale, iar când cineva o oprește să îi admire înclină ușor capul și spune, așa ca pentru ea, că au fost ai mamei. Port cu eleganță inelul acela unic ce ascunde în perfecțiunea lui întreaga noastră iubire și ceasul primit de la bunici, care îmi măsoară trecerea prin viață de atâta vreme...
Dar nu despre ele vreau eu să vă vorbesc acum, ci despre bijuteria aceea unică, bijuterie care încă nu a fost creată și așteaptă ca cineva să îi dea suflet .
Nu sunt un om prea complicat și nici nu am povești impresionante de relatat. Dar dacă ar fi să mă transform într-o bijuterie, aceasta ar fi un charm cu fluturi.
De ce un charm? Pentru că sunt o norocoasă că astăzi sunt aici și încâlcesc cuvinte. Pentru că mulți dintre cei care mă întâlnesc spun că le port noroc. Pentru că norocul ține de încrederea pe care o ai în tot ceea ce îți propui. Pentru că atunci când voi fi doar o amintire, cineva mă va putea purta aproape de inimă ,pe un colier de argint, nu numai în suflet. Un charm este creat pentru a proteja, pentru a oferi încredere și alinare, dar și pentru a bucura. Și asta cred că mă definește cel mai bine: da, dacă ar fi să fiu o bijuterie, charm -ul este aceasta!
De ce fluturi? Deoarece fluturele este simbolul transformării mele ca om, de la copilul neștiutor la adultul responsabil și aproape complet de astăzi. La fel ca un fluture am ieșit din oul reprezentant de grija părinților și am început să adun în jurul meu coconul, hrana pentru minte și suflet. Fiecare an școlar, fiecare carte citită, fiecare călătorie, fiecare decizie luată ( bună sau mai puțin bună) au strâns acele elemente care astăzi mă definesc.
Nu pot să spun că a fost ușor. Uneori am pornit pe un drum care s-a dovedit a fi înfundat și a trebuit să mă întorc. Alteori am dat peste abrupturi ce trebuiau escaladate . Cu capul în nori sau cu picioarele pe pământ, am învățat să îmi accept greșelile deopotrivă cu reușitele și să merg mai departe. Exact ca un fluture m-am eliberat din vechile constrângeri și mi-am deschis aripile devenind încrezătoare în noul eu. Mi-am luat zborul descriind trasee sinuoase, dar armonioase în viața celor din jur.
Delicat și agil, plăcut privirii și impresionant prin destin, fluturele mă definește.
Deci, dacă cineva s- ar încumeta să mă transpună într-o bijuterie, aceasta ar trebui să spună povestea unei transformări, a adolescentei timide și introvertite de ieri în femeia puternică de astăzi.
Poveste cu bijuterii scrisă pentru SuperBlog 2019.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu