MAMEI
Poate ca n-a stiut mereu sa ma alinte
cu vorbe dulci si sarutari pe frunte,
m-a mai certat, ba chiar m-a pedepsit,
dar am stiut si-atunci ca m-a iubit;
si mi-a vegheat destinul mereu cu-o rugaciune
soptita-n miezul noptii, iubindu-ma pe mine,
uitand ca-i obosita, si-o doare, si-i e greu,
fiindca Universul intreg ii eram eu...
si-o sora, si un frate...ce mai adunatura
de spirite rebele greu de tinut in struna!
Dar am crescut cu totii frumosi, si drepti, si buni,
pe fruntea ei batrana sadind si ani senini...
Zambeste cand ne vede in jurul mesei, toti,
ne mangaie pe frunte- copii...copii...nepoti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu