duminică, 4 octombrie 2015
POVESTI CU AROMA DE CAFEA
Aburii diminetii se desprind usor. Soarele se iteste la orizont ; mai intai timid, apoi tresare parca trezit de tipatul pescarusului. Se opreste o clipa asteptand... Cantecul muezinului mangaie vazduhul: incepe o noua zi... Ultimele inflexiuni ale glasului i se pierd in vacarmul orasului trezit la viata.
Incet-incet, valatuci de abur aromat invaluie totul. Gustul amar pune stapanire pe simturi...
1001 de povesti nespuse se desprind din zatul de cafea ramas in ceasca alba...
...Apoi culegatorii se indreapta spre arbustii adapostiti la umbra. Aduna boabele ca niste margele rosii , ce cad cu zgomot infundat in cosurile de nuiele. Adnana murmura usor un cantec numai de ea stiut...Cu pasi usori , Kadir merge in spatele ei...Boabele continua sa cada ...Cantecul Adnanei ii mangaie auzul ...si sufletul...E frumoasa...Deodata se opreste, desprinde o floare de cafea si si-o anina in parul de abanos... Isi ridica usor cosul si porneste spre sacii de iuta adunati la capat de drum...Deodata , o mana puternica prinde de maner... Isi ridica privirea ...Este Kadir...Isi inclina usor capul si zambeste...Apoi merg mai departe, alaturi, tinand de acelasi maner...Este o cafea culeasa cu dragoste, cea mai gustoasa si aromata cafea ...
Acum, cand tii ceasca in mana , inchide ochii si imagineaza-ti drumul celor doi in timp , spre noi... Ochii Adnanei , negri ca doua boabe de cafea, privesc nedumeriti spre cafetiera Arzum.
Licoarea se prelinge usor in ceasca alba, de portelan. A strabatut atata drum! Ca si Adnana si Kadir. Au vrut sa vada cu ochii lor plantatiile, boabe si flori pe acelasi ram, sacii de iuta si uscatoarele, macinatoarele si acum, cafetiera profesionala .
E un miraj cum totul prinde viata doar dintr-o apasare de buton. Acasa la ei cafeaua inca se face in cezve , fiarta la foc mic , aproape de caldura flacarii , pentru a-si elibera intreaga savoare . Cum sa bei o cafea fara caimac ?
Insa aburul aromat le gadila simturile...cantecul muezinului le rasuna in minte...le e dor de casa...sorb usor din licoarea amara si zambesc...Trebuie sa duca acasa aceasta minunatie pe care au gasit-o aici, in magazinul MarketOnline.ro.
Si pleaca , tinandu-se de mana, dar...fiecare poarta cate o comoara in suflet, in minte si in cealalta mana...
P.S. Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu