sâmbătă, 24 octombrie 2015

MAGIA UNEI CLIPE



    Stiti filmele acelea in care ea se trezeste in sunetul ceasului desteptator, priveste pe fereastra, intinde mana sa opreasca ceasul si apoi isi da seama ca a facut aceleasi gesturi si ieri? Dar de fapt, nu era ieri, ci azi...fiindca a intrat intr-o bucla a timpului...din nu se stie ce motiv...si acea zi se repeta iar si iar pana cand isi da seama  ce ramasese nerezolvat? Si, evident, ca acea zi este chiar ziua in care ea este mireasa?

   Sunt filme de vazut intr-o zi friguroasa , cu o cana de ciocolata calda in mana, sub un pled calduros , langa cel caruia i-ai spus "da" acum multi ani...

    Iti amintesti si tu acea zi si te cuprinde nostalgia...ai vrea sa o retraiesti  din nou...si din nou...Bine, nu chiar asa cum a fost: fara florile ofilite inainte de vreme, fara cuplul care a intarziat la biserica atat de mult incat voi era cat pe ce sa nu mai ajungeti in timp util la restaurant si sa lasati invitatii sa flamanzeasca asteptandu-va...Deci, nu ai vrea sa se repete chiar asa cum a fost: ai mai retusa pe ici, pe colo, nu-i asa?

  Si totusi: care este acel moment unic pe care ai vrea sa il retraiesti exact asa cum a fost?

   Eu m-am gandit mult inainte de a ma hotari. Sunt momente de care imi amintesc mereu cu drag, de la mersul desculta prin tarana fierbinte din curtea bunicilor la admiterea la facultate, de la clipa in care am spus "da" la ziua in care am aflat ca voi fi mama... Dar daca ar fi sa aleg un singur moment magic pe care sa il retraiesc la nesfarsit atunci acela ar fi cu siguranta cel in care mi-am tinut fetita in brate si i-am aratat casa noastra.





    Veti intreba de ce nu cel in care am tinut-o in brate prima data? Pentru ca eram atat de speriata , incat nici nu imi amintesc prea bine cum a fost! Dar clipa  in care am ajuns acasa, ne-am imbracat comod si am luat-o in brate a fost cea in care mi-am dat seama cu adevarat ca minunea aceea mica era a mea si numai a mea! Bine, si a sotului meu, dar era "a mea": purtasem in mine puiul de om timp de 9 luni ...fusese usor si imi oferise o mare bucurie...Insa acum era altfel: toata emotia, toata fericirea , toate sperantele mele se legau de ochisorii aceia nedumeriti care ma priveau spunandu-mi parca << vocea asta o cunosc de undeva: tu esti cea care imi canta "Somnoroase pasarele" si imi citea "Povestile lui bebe-urs"! Tu esti MAMA!">>
     Simteam ca tot ceea ce ea va deveni mi se va datora mie. Am hotarat atunci sa fiu cea mai buna mama pe care fetita mea o poate avea. Nu cea mai buna din lume, ci cea de care ea are nevoie: sa fiu ferma, dar intelegatoare... sa dau pedepse, dar sa fie drepte... sa o las sa isi croiasca propriul  drum, dar totusi sa incerc sa ii dau o directie buna...sa ii fiu o buna prietena...sa o incurajez...sa o las sa greseasca... Toate acestea si inca multe altele mi-au trecut prin minte in acele momente...

 As vrea sa-nveti sa ZBORI pana la Soare, 
 Sa stai cu fruntea SUS,chiar daca doare, 
 Sa-nveti sa RAZI atunci cand dai de greu 
 Si sa fii BUN,as vrea,COPILUL MEU!

  Suntem inca la inceput de drum...invatam amandoua ( nota bene- nu exista pe undeva un "manual de instructiuni"?) ...iar cand imi este greu inchid ochii  si ma intorc in timp la acel moment ... Il retraiesc cu aceeasi intensitate ...este ca un foc viu care ma face mai puternica.


  ..........................................................................................................


  Sper ca te-am convins sa te gandesti si tu la "momentul acela" pe care ti l-ai dori sa mearga pe "repeat" si timpul sa stea in loc. Si daca vrei, poti sa il impartasesti cu noi aici, pe pagina , si in aplicatia special creata de cei de la Danone .







14 comentarii:

  1. Cea mai frumoasa poveste despre cum a intrat printesa in viata noastra!! Va puup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vei vedea si tu cand iti vei tine minunea in brate.

      Ștergere
  2. E o clipa... dar amintirea si fiorul ei tine o viata... Felicitari pentru miracolul din viata voastra si pentru fericirea de a fii mama!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pana sa am copilasul si eu imi aduceam aminte de multe momente fericite pe care le-as retrai la nesfarsit, acum parca nu ma mai satur de clipele petrecute cu baietelul meu. Ma bucur de fiecare moment, imi amintesc cu drag de cele trecute si ma gandesc oare cum va fi in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca toate mamele ar vrea sa retraiasca macar un moment din viata copiilor. Eu as vrea sa retraiesc primul meu Craciun cu Dragos(baietelul meu).

    RăspundețiȘtergere
  5. Momentele petrecute cu cei mici sunt parca de nedescris,sunt pline de emotie, de candoare. Mi-ar placea sa retraiesc ziua cand a implinit 1 an cel mic.

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte frumos exprimat in doar cateva cuvinte ce inseamna aceste momente unice in viata dar cel mai frumos este si la mine Acela cand am intrat in casa cu fetita mea si ne-am pus in pat si am spus ,,bine ai venit acasa comoara noastra ,, ...momente unice si magice pe care nu le vom uita niciodata ...felicitari Amalia pentru aceste cuvinte atta de pure ..atat de frumoase ...si atat de UNICE

    RăspundețiȘtergere
  7. Momente de neuitat! Felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  8. Emotionant articolul, ma regasesc si eu in el!

    RăspundețiȘtergere
  9. Toate momentele petrecute alaturi de cei dragi sunt unice....Dar, "o printesa" aparuta in viata ta este intr-adevar ceva ce cu greu se poate exprima in cuvinte !

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu nu am copii,dar m-ai emotionat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Momentan încă nu am un moment atât de special în viata mea pe care să-l împărtășesc, sunt mica pentru momente atât de importante.
    A fost foarte frumos cum ne-ai povestit momentele tale unice.

    RăspundețiȘtergere
  12. Un articol minunat care ma impresionat pana la lacrimi, cunosc sentimentul este unic. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere