La inceputul lui decembrie 1999 mi-am promis ca anul 2000 va veni cu schimbari majore in viata mea. Obiectivele pentru inceputul noului secol aratau cam asa:
- ma voi inscrie la facultate
- imi voi crea un nou look
- le voi demonstra tuturor ca a fi singura nu este un handicap
- voi avea cel mai super concediu
- nu voi lasa pe nimeni sa ma opreasca din drum
Si pentru ca orice drum incepe cu primul pas...sau nu?...Sora mea s-a gandit sa imi dea un impuls: mi-a asezat sub brad o cutiuta in care ascunsese ...o cartela telefonica! Nu, nu din aceea pe care o foloseam la telefoanele publice! O cartela pentru telefonul mobil...cu numar de Dialog ...ca sa intru si eu in randul lumii...Numai ca eu nu vroiam sa o fac! "La ce bun un telefon mobil?" , am intrebat-o eu. Pentru mai multe belele?
Dar am luat cutiuta si am pus-o bine...pentru 1 an! Nu radeti!
Apoi, fericita ca mi-am indeplinit obiectivele anului care tocmai se incheia , am deschis o noua lista pentru 2001:
- voi continua sa fiu cea mai grozava femeie singura din lume
- imi voi cauta un nou loc de munca , unul care sa imi ofere mai multe oportunitati de avansare
- imi voi cumpara si eu telefon mobil...incepusem sa ii descopar si utilitatea...nu numai neajunsurile...
Numai ca de data aceasta lucrurile nu au mai mers ca pe roate...
M-am indragostit! Nu, nu de un telefon...dar totul a inceput cu un telefon. Nu am sa va povestesc acum amanuntele, nu va speriati! Am sa va spun doar ca Mos Craciun din anul 2001 mi-a asezat sub brad si un telefon mobil, in care introdusese vechea mea cartela. Ne intorseseram de la colindat si urma sa desfacem cadourile: era primul nostru Craciun impreuna, deci aveam mari emotii...Totul se derula atat de repede, incat aveam impresia ca am urcat intr-un carusel. Si eu, care intotdeauna aveam totul sub control, ma lasam dusa de val...Parca nu eram eu...Stateam langa brad si nu imi venea sa cred...
Iubitul meu era in bucatarie dupa paharele cu vin, cand o cutie a inceput sa...sune! Am tresarit si am vrut sa ies din camera, dar el era deja langa mine, zambind. "De ce nu raspunzi? m-a intrebat...Poate e pentru tine..." Am ridicat cutia frumos impachetata, i-am desfacut funda rosie si am deschis-o...Am luat telefonul si am raspuns..."Craciun fericit, iubito!" mi-a spus si a inchis.
Era gri...Dar deja ma gandeam ca ii voi cumpara o husa colorata,in ton cu starea mea sufletesca...il tineam in mana si il priveam oarecum mirata...parca era "de oua " asa il manevram...sa nu cumva sa se sparga!,desi nu parea fragil deloc. Tastele ma ascultau si, incet-incet a devenit parte din viata mea. Din pacate, oferta de huse nu era prea colorata la acea vreme,dar am avut eu grija sa mi-o personalizez...la fel cum am reusit sa fac si cu telefonul: soneria, sunetul de intampinare sau cel al alarmei...dupa o vreme am regretat ca nu avea camera foto,dar- nah! sa nu uitam ca eram abia la inceputul epocii tehnologizarii. Si, trebuie sa recunosc, mi s-a lipit de suflet acel telefon...l-am pastrat si il am si acum,dar de schimbat l-am schimbat abia anul acesta, in august...Cand fostul meu iubit si actual sot a hotarat ca este momentul sa intru...din nou...in randul lumii...
Il voi pastra cu drag in cutiuta cu amintiri si, cine stie? peste ani si ani le vom povesti nepotilor nostri despre primul meu telefon mobil .
A fost o provocare venita din partea celor de la Computerblog.ro, carora le multumesc...Poate ca altfel as fi fost tentata sa ma debarasez de "dinozaurul"meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu