APUS CU PARFUM DE FEMEIE

   Soarele apune incet dupa linia orizontului. Miroase a iarba uscata si a pamant incins.

  Linistea este brazdata de latratul vesel al unui caine. Apoi, o voce grava:
  - Lord! Lord, stai cuminte ...
  Cainele, de un negru intens, se lipeste de piciorul stapanului sau..  Merg apoi unul langa celalalt in tacere. Fiecare cu gandurile sale. Barbatul se incrunta usor, apoi zambeste...
  Deodata, piciorul cainelui ramane suspendat...adulmeca...
  Stapanul sau continua sa mearga zambind...
  - Lord!? Lord!? Unde esti?
   Cainele ramasese in urma, cu privirea atintita spre tufisuri.
  - Ce e baiete? Iar ai gasit niste iepuri? Lasa-i in pace! Sa mergem...e tarziu....
  Dar cainele ramane tintuit.
   - Lord?
  Vocea ii deveni nesigura.
   - Ce e , Lord? Ce s-a intamplat? ...
   Cainele il fixeaza cu privirea apoi face un pas spre tufisuri...Se opreste si il priveste din nou. Barbatul intelege mesajul si il urmeaza. Sub lumina neclara se contureaza o silueta cazuta in iarba. Se apropie cu pasi grabiti. Lord dadea tarcoale tinerei femei si isi misca nerabdator  coada. Parul blond ii acoperea fata. Se apleca incet deasupra ei...Respira usor...dar era inconstienta...A ridicat-o in brate ...
   - Vino , Lord! Sa o ducem acasa...Vedem noi mai tarziu cine e. Mirosea frumos...a curat...si inca ceva...avea un parfum ciudat, care il incita- atat de cunoscut si, totusi, atat de indepartat...A dus-o in camera de oaspeti si a asezat-o pe pat,apoi a chemat doctorul si a sunat la Politie...O necunsocuta,pe camp,inconstienta...
  - Lord, ne facem detectivi. Cine s-ar fi gandit ca in secolul 21 se mai poate intampla asa ceva? Parca am fi in filmele cu Hercule Poirot...
   Primul a sosit medicul si,  imediat dupa aceea, si Politia. In timp ce el le povestea oamenilor legii cum a gasit-o, doctorul o examina pe frumoasa necunoscuta.
   -Si-a revenit. Nu are urme de lovituri, dar nu isi aminteste nimic. Mi-a spus doar ca o cheama Clara.
   - Doctore, are un miros ciudat. Placut, familiar, dar ciudat. Nu imi dau seama de unde il cunosc. Nu ai remarcat?
  - Mie mi s-a parut ca mirosea a miere...
  - Asa este! A miere...si inca ceva...
  - Nu stiu, Bogdane! Tu esti specialistul.
  - Domnule ofiter, nu stiti nimic de vre-o disparitie in zona? Nu pare sa fi stat mult timp acolo si nici urme nu am gasit in iarba, deci a venit pe jos...sau a fost adusa...
  - Haide, haide, fa pe detectivul! Nu, nu este anuntat nimic, dar verific.  Pana atunci ai grija de musafira ta.
   -Puteti fi siguri de asta! Noapte buna!
   - Noapte buna! Si vezi,daca iti dai seama ce e cu mirosul acela sa imi spui!

  A intrat apoi cu pasi usori in camera. Lord statea cu capul pe pat,iar ea il mangaia usor,cu privirea in gol.
  - Buna...Nu te speria...Eu sunt Bogdan. Te-am gasit pe camp,inconstienta...
  Dar zambetul ei nu arata deloc ca ar fi speriata.
  - Buna. Eu sunt Clara...
  - Ma bucur de cunostinta. Stii cumva cum ai ajuns acolo?
  - Nu.
  Raspunsul ei l-a dezarmat complet.
  - Atunci iti spun noapte buna. Daca ai nevoie de ceva sunt in camera alaturata. Poti sa il trimiti pe Lord...
  - Lord?
  - Da. Este prietenul tau...
  - Ah, da...Lord...
  Si privirea i s-a intristat...

  S-a indreptat spre baie...ritualul de sambata seara si micul lui secret: epilatul sub brat. De cand se lasase convins de sora lui sa incerce "macar o data in viata " prospetimea pe care ti-o ofera o piele curata, fara par, a ramas fidel acestei senzatii. A scos kitul pentru epilat din dulapior ( ii placea ca era mic si il putea aseza langa aparatul de barbierit) si a inceput pregatirile.









 A conectat mai intai incalzitorul si a introdus flaconul in aparat. In timpul care i-a ramas la dispozitie a inceput sa sa barbiereasca , gandindu-se la intamplarile din acea seara. A durat mai mult decat de obicei...Se pare ca evenimentele il marcasera , fiindca deja trecusera cele 20 de minute si el era inca nebarbierit pe un obraz! A luat ceara si a inceput sa o aplice cu grija in axila, in sensul cresterii firelor de par, asa cum il invatase sora sa...nu ca parul ar fi avut neaparat un "sens de crestere"! Era rebel la acest capitol, si nu numai...dar asta este alta poveste! A aplicat hartia pentru epilat zambind si a tras rapid in sensul invers celui in care a aplicat ceara. Ii placea senzatia aceea de proaspat si curat si mirosul ...Deodata, mana i-a ramas suspendata in aer : mirosul...mirosul acela atat de familiar! Miere si ceara! A pus mana pe telefon si l-a sunat pe ofiter.

  A doua zi de dimineata familia Clarei...de fapt nu acesta era numele ei, dar asa va ramane in memoria lui...a venit sa o duca acasa. A plecat zambind, cu Lord pasind trist langa ea  si lasand in urma un parfum dulce, ciudat, familiar...
  - Nu fi trist, Lord! Clara se va intoarce...
 
Un articol scris pentru Super Blog 2015.