Am primit recent o provocare de la BlogalInitiative.ro si TNT - ce personaj de film as vrea sa fiu? Am stat eu si am cernut ideile- sa fiu Robin? sa fiu Claire? Dar cine nu ar vrea sa fie iubita unui super-erou ca Batman sau Superman? Nu...E prea...siropos...Dar parca nici vampir n-as vrea sa fiu...
Pana azi de dimineata cand...
Am plecat de acasa la aceeasi ora ca de obicei si, in ciuda faptului ca sunt o persoana precauta, am constatat ca nu am umbrela! Am strans din dinti ( ca sa nu dau impresia ca vorbesc singura) , mi-am bagat capul intre umeri si am pornit, constiincioasa spre statie. Numai ca...a inceput slalomul printre masinile parcate pe / langa / sub trotuar. As fi vrut sa fiu atat de puternica incat sa le dau la o parte, ca pe niste popice!
La nici 50 de metri vad dragul de autobuz plecand din statie! Tocmai astazi s-a gasit sa ajunga mai devreme? In clipele acelea mi-am dorit sa nu fi avut tocuri si sa pot alerga cu viteza vantului...
Mi-am ocupat, mai mult sau mai putin linistita, locul pe trotuar si am asteptat...si am asteptat urmatorul autobuz care... avand in vedere ca precedentul a ajuns mai repede, era absolut normal sa intarzie, nu? Am urcat cu chiu cu vai printre umbrelele umede si calatorii agitati si, cu greu, mi-am gasit un punct de sprijin. Ma gandeam ce bine ar fi fost daca eram si eu mai vonica...Nu de alta, dar abia respiram prinsa intre un brat atletic si un abdomen mult prea proeminent...
Si pentru ca o zi inceputa prost continua cel putin la fel de prost, ca un facut, toate semafoarele se schimbau pe rosu cand ne apropiam noi de ele. Imi doream atunci sa ii dau pe toti la o parte din calea mea, sa am o privire infricosatoare pe care sa o atintesc asupra soferului si sa mormai "misca! " , dupa care sa ma asez la volan ...Ce mai conteaza ca nu am carnet?
Si uite-asa, cu viteza melcului turbat, am ajuns si eu la cabinet, in timp util...totusi... Doar ca am dat cu ochii de un puhoi de oameni si nu am putut sa nu ma intreb: "ei de unde si cu ce au ajuns atat de repede? " Sa fi fost toti rude cu Matrix si s-au teleportat aici? Cu siguranta nu, dar tare bine mi-ar fi prins sa ma afund intr-un somn criogenic si la trezire sa constat ca toti au disparut...tratati.
Ati ghicit! Astazi mi-as fi dorit sa ma transform in Demolition Man ! Sa nu mai fiu Amalia- "cea mica, slaba si-amarata" , amabila si zambitoare, calma pana la exasperare...O schimbare radicala ati zice, dar ..."why not?" . Am momente in care chiar mi-ar prinde bine...
Ma consolez insa cu vizionarea filmului pe TNT , inclus in noua lor grila. Veti spune ca este un film violent, un scient-fiction mai mult sau mai putin reusit, dar eu zic sa privim jumatatea plina a paharului: intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat toti oamenii vor fi calmi, binevoitori si civilizati...Sau cel putin asa sper... ( ar putea incepe cu parcarea...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu