BUNICII

Mi-e tare dor de ei...

BUNICII

Ninge iar in satul meu,

Satu-n care am crescut,

Ninge-ncet , ninge cu greu

Peste cel mai sfant pamant!

Campu-i alb,fara de pata,

Cosuri fumega usor,

Intr-o casa batraneasca

Doi batrani suspin-a dor:

Bunicul sade la masa

Si citeste dintr-un plic:

E scrisoarea de departe

Ce acuma a sosit;

Bunica sta langa soba

Si-mpleteste-ncetisor,

Dar a oboist . Si-acuma

Lacrimeaza cu mult dor.