JURNAL DE VACANTA... CU PADUCHI

    In sfarsit VACANTA! O asteptasem cu sufletul la gura timp de doua luni: serviciu, sesiune, agitatie...Luasem toate examenele cu 10 si sotul meu mi-a promis o vacanta de neuitat...Asa a si fost numai ca pe dos!
  Ce s-a intamplat? Hai sa va povestesc:

  Ne-am facut bagajele , ne-am "imbarcat" in masina si plini de veselie am pornit spre o cunoscuta statiune balneoclimaterica din tara: strand, soare, relaxare. A fost perfect primele doua zile. Apoi a inceput: ma trezeam noaptea si ma scarpinam in cap cu toate cele 10 degete din dotare si tot nu era de ajuns. Puneam totul pe seama apei termale din bazin si a celei calcaroase de la robinet pana cand...sotul meu imi zice:
" Nu te mai scarpina atat, ca zice lumea ca ai paduchi!"

   Mi s-au aprins "lampile" ...dar CUM?!
   M-am dus rapid in baie si am inceput sa ma spal...cu ura...apoi m-am pieptanat asa cum nu o facusem poate, niciodata...la un moment dat am crezut ca vad un mic animalut cazand in chiuveta, dar atat. Mi-am zis ca am scapat de intrus...daca vazusem bine...si am iesit in oras. Si nici capul nu ma mai manca... Dar noaptea a reincaput cosmarul! NU SE POATE ! mi-am zis... DE CE??
M-am strecurat usor in baie si am reinceput sa ma piaptan , de data aceasta cu piaptanul sotului, care era mai des. M-am cutremurat cand i-am vazut pe primii doi cazand pe albul imaculat al chiuvetei: doua puncte mari si negricioase- "adulti" mi-am spus si speram sa nu fi apucat sa faca si pui. Dadeau din piciorusele lor paroase nedumeriti . Am dat drmul la apa in chiuveta si speram sa moara. Uitandu-ma la curgerea abrupta mi-am dat seama de unde i-am colectat: BAZINUL! Am continuat sa ma piaptan si transpiratii reci mi se scurgeau pe spate...Alte animalute au inceput sa cada in chiuveta, mai mici si aproape stravezii ( facusera pui!!!!!!!!!!!) ...si inca unul negru...pe care l-am pocnit cu unghia ...un pocnet sec mi-a strapuns pana in creier (este sunetul abdomenului lor crocant care plesneşte) . AVEAM PADUCHI! Era cat se poate de real...
   Am inceput sa plang ca un copil si mi-am amintit de curtea bunicilor...Cred ca aveam vre-o 7 ani cand s-a intamplat prima data. Obisnuiam sa ma joc cu tot ceea ce misca in ograda, de la puisorii galbeni si pufosi la catelusii cu ochi jucausi si negri. Degeaba ma certa bunica si ma ameninta ca daca iau paduchi ma tunde ZERO! Bine-inteles ca nu am scapat de micile animale nedorite, dar bunica nu s-a tinut de cuvant asa ca am scapat de rusinea tunsului la zero. Insa nu si de impachetarea cu petrol. Simteam ca imi arde capul si plangeam. Bunicul m-ar fi certat, dar privirea poruncitoare a bunicii il facea sa taca. Ma mangaia saracuta bland pe spate si imi soptea cu glas cantat: "gata draga bunicii, o sa treaca; le vine mama de hac...". Vocea blanda ma linistea si stateam cuminte in poala ei, dar la bunicul nu indrazneam sa imi ridic privirea. Apoi m-a piaptanat cu sarg si mi-a smuls parazitii din parul blond si buclat unul cate unul, iar daca vre-unul mai indraznea sa miste in front il pocnea intre unghii. Si am scapat...Nu a aflat nimeni, nici macar parintii mei fiindca bunicii n-au suflat nici un cuvant . Nu va spun cat de ascultatoare am fost toata vacanta!...

   Atunci am inteles: eram copil, ma jucasem cu animalele , eram la tara...dar ACUM? Ma spalasem pe cap ori-de-cate-ori iesisem din bazin ! Este adevarat ca nu m-am pieptanat, dar buclele mele straluceau atat de frumos in parul proaspat spalat si uscat sub razele soarelui, incat imi parea rau sa le desfac...Oare acolo gresisem?

  A doua intalnire cu pacatoasele insecte s-a petrecut prin clasa a saptea, cand, la un control de rutina la cabinetul medical s-a dat verdictul: AI PADUCHI! M-am inrosit toata si mi s-au umplut ochii de lacrimi de rusine...M-am consolat cu gandul ca nu eram singura...si erau printre noi numai fete una si una, fiice de profesori, de ingineri sau "membri de partid", eminente la invatatura...dar eram niste "paduchioase". Cand am ajuns acasa si i-am spus mamei m-a certat si m-a avertizat:"Ti-am spus sa nu te mai joci cu aia de la doi- e o nespalata! Zero te tund, ca sa te inveti minte!" Bine-inteles ca am scapat si de data aceasta de tuns, dar am retrait calvarul petrolului, pieptanatului si trasului de par in timp ce mama ma mustra de zor. Dar a trecut si am uitat.

  Pana acum...Uf! Ce ma fac? Mi-am stres lacrimile cu eroism si am iesit din baie. Nu de alta, dar sotul meu batea deja ingrijorat la usa. Cand mi-a vazut ochii inrositi de lacrimi m-a intrebat ingrijorat: "Ce s-a intamplat, iubito?". "Am paduchi!..." i-am raspuns cu glas stins si gata-gata sa ma reapuc de plans. M-a mangaiat pe par si mi-a spus bland:"AVEM paduchi...". Am izbucnit in ras amandoi si am inceput sa facem glume. Apoi, fiindca nu mai aveam somn, am intrat pe internet ( traiasca tableta!) si am inceput sa cautam raspunsuri:
CAND?
CUM?
UNDE?
DE CE?
CUM SCAPAM?
 Asa am aflat o multime de lucruri despre PADUCHI.

 1. Păduchii nu fac discriminări între părul scurt sau lung și curat sau murdar. Cu toate acestea, ei sunt mai des întâlniți în părul spălat.
2.  Păduchii nu pot înota. Cu toate acestea, în contactul cu apa, se introduc într-o stare letargică, dar rămân ferm blocați pe păr. De aceea, ii putem contacta chiar și în piscină sau la plajă.
3.  Păduchii au șase picioare care se termină cu gheare în formă de cârlig, pe care le pot folosi pentru a se agăța bine în păr.
4.  Păduchii nu pot zbura! Cu toate acestea, se răspândesc prin contactul direct dintre capetele a două persoane. Ăsta e motivul pentru care iubesc școlile și copiii!
5.  Femela păduche poate depune până la 10 ouă pe zi. Ouăle sunt de obicei găsite în apropiere de rădăcina firului de păr, aproape de scalp. Lindinii (ouăle păduchilor) sunt dificil de îndepărtat. Deci, cu cât îi detectăm mai devreme, cu atât mai ușor putem scăpa de ei.
6.  Păduchii se hrănesc din scalp până la de patru ori pe zi. Odată scoși din păr, ei nu vor supraviețui mai mult de 2 până la 3 zile.
7.  Păduchii sunt translucizi. Acest lucru îi face dificil de detectat în păr. După ce păduchii de cap s-au hrănit, se transformă într-o culoare maro-roșu.
8.  Păduchii sunt o problemă comună, în special în rândul copiilor din școala primară. Cel mai bun mod de a evita o infestare cu păduchi de cap în familia ta, este să știi cu ce ai de-a face și să știi ce tratament să aplici pentru a scăpa de ei în mod eficient.

Am gasit si un filmulet dragut.

  Asa am inteles  amandoi ca este foarte usor sa te procopsesti cu musafiri nepoftiti in podoaba capilara si ca, pana la urma, nu este nici o rusine. Ce mult ar fi contat ca si bunicii si parintii mei sa fi stiut aceste lucruri! Asa as fi scapat de multe traume. Insa eu acum sunt pregatita: daca si fetita mea va avea vre-odata paduchi ( ei bine da, acum sunt si mamica!) , voi sti ce si cum , iar ea va accepta totul ca pe ceva firesc- o intamplare nefericita, dar fara consecinte grave.

  Am mai aflat noi rasfoind internetul in cautare de solutii rapide si nestricatoare de concediu, ca cei de la IMAS Marketing & Polls, au făcut şi un studiu în august 2014, pe un eşantion reprezentativ de 1010 persoane, la iniţiativa Omega Pharma, deţinătoarea brandului nr.1 în Europa, pentru eliminarea păduchilor de cap, Paranix. ..Si ne-am facut o imagine mai clara despre aceasta mica problema.

  
"Stai putin! Cine a comandat acest studiu? " m-a intrebat sotul meu.
"Omega Pharma, deţinătoarea brandului nr.1 în Europa, pentru eliminarea păduchilor de cap, Paranix." i-am citit eu.
"Ia intra tu pe paranix.ro sa vedem despre ce este vorba!"
Zis si facut. Si pe masura ce citeam incet-icet, mi-a venit inima la loc: ERAM SALVATI! Si la fel si concediul nostru!

 Paranix te ajută să scapi de păduchii de cap in doar 10, respectiv 15 minute. Șamponul și Sprayul  nu conțin insecticide, prin urmare păduchii de cap nu pot dezvolta rezistență la tratament.

 

    Acum, pentru ca stiam ce avem de facut , am luat micul-dejun linistiti si am pornit in cautarea leacului nostru . Am intrebat la receptia hotelului unde gasim o farmacie mai bine aprovizionata , iar cand am ajuns acolo am intrat cu fruntea sus si am spus cu voce ferma:
" Un flacon de spray Paranix", va rog frumos, daca aveti"
Doamna mi-a zambit si mi l-a oferit zicandu-mi:
"De la piscina, nu-i asa?"
Am zambit complice.
"Stiti, sunteti prima care nu vorbeste in soapta. Ceilalti clienti abia vorbeau si nu isi ridicau privirea din pamant..."
"Poate ca asa as fi procedat si eu, dar am avut o noapte intreaga la dispozitie sa ma documentez si am inteles ca de fapt, nu are de ce sa imi fie rusine." i-am raspuns eu.
    Am luat flaconul-minune si ne-am intors la hotel. Am efectuat "operatiunea ROIUL paduchilor"( care a durat vre-o 30 de minute pentru amandoi!) si ne-am indreptat spre piscina...din nou...

    Concediul nostru a continuat fara alte incidente si, asa cum mi-a promis sotul meu, a fost unul DE NEUITAT!

   Si pentru ca acum avem si o minune de fetita cu parul lung si neastamparata, iar evadarile la piscina au devenit o obisnuinta, mi-am achizitionat si un spray pentru preventie.

Asa, ca sa dorm linistita si sa nu mai fiu nevoita sa mai scriu inca un JURNAL DE VACANTA CU PADUCHI!

   P.S. Acest articol este un amalgam de adevar si fictiune. Dar PADUCHII raman o realitate ce nu trebuie neglijata si nici tratata cu superficialitate ori prea in tragic. Este "o boala" care trece.