GADGET-URILE INTRE UTILITATE SI MOFT

     Când am auzit pentru prima dată cuvântul "gadget" a fost acum câțiva  ani și  se referea la noile telefoane mobile, smartphone -urile de azi. Prima reacție  a fost: "înca un englezism sosit în  DEX". Oare nu l-ar fi putut numi altfel? Poate că da... Dar ar fi trebuit să sune cam asa: "obiect mic, ingenios construit" 😎. Sau nu. Pentru că există și  obiecte mai mari . Făcând o mică  paranteză , știați că oamenii de știință  care au creat bomba atomică în cadrul Proiectului Manhattan au poreclit-o "gadget"? Cinism sau nu ,  este exact efectul pe care îl are orice nouă apariție  pe această piață . Mai ingenios decât  orice obiect tehnologic existent la un moment dat, gadget-ul aruncă în aer imaginația  și bulversează viața consumatorilor. De la "trebuie să îl  am !" până  la " ce nebunie inutilă o mai fi și asta?" , oamenii trec prin diferite stări. 

  Acum, gata cu punerea in temă, și să trecem la lucruri mai concrete: cum mă afectează pe mine aceste aparate?

   Și  am să vă povestesc o întâmplare amuzantă de acum vre-o 10 ani. Puștoaica din dotare ( fiindcă ea este eroina principală a acestui articol) înca nu mergea la grădiniță , iar principala ei preocupare era să stea în preajma mea. Când  găteam se juca sub masă , când aspiram ea ștergea oglinzile, când citeam îmi ținea isonul vorbind în limba ei...Ce vremuri!... Într-o zi, pe când  făceam  curățenie "ca fetele", am lăsat-o  să șteargă oglinzile. Numai că ei i s-a părut  mai interesant să treacă la ecranul monitorului. Ce a rezultat? Matrix involution! Pătrățele-buline-liniuțe colorate  dansau în ritm de samba prin fața  ochilor mei deznădăjduiți. Problema s-a rezolvat relativ simplu, lăsând  PC-ul să meargă non-stop vre-o 24 de ore, timp în care mare parte a soluției de geamuri s-a evaporat. 🤪

  A fost momentul în  care am decis că am nevoie de un laptop. Și cum cam tot pe atunci am început să scriu , mi s-a parut o idee salvatoare: cu siguranță  micuța  nu îl va șterge vre-odata ...fiindcă va sta în siguranță  undeva, unde manuțele ei ghidușe să nu ajungă. Știți voi vorba aceea cu "paza bună"... Și pentru că i-am promis că descktopul îi aparține , l-am resuscitat astfel încât  să îl poată folosi : tastatură, mouse, mousepad, periferice PC, noi și pe gustul ei . 

  Elevă fiind , acum are de realizat multe proiecte . Dar credeți că îl folosește? Nici vorbă! Primul motiv invocat a fost că e lent. Am adăugat rami! Apoi că nu stă comodă pe scaun și ar avea nevoie de unul special conceput în acest scop, mai ales că uneori, se mai și joacă. Are ea un joc on-line multiplayer , pe care îl joacă în rețea cu cațiva prieteni . Stă cu telefonul lângă ea, cuplat pe whats-up , cu căștile  pe cap ... Aaaa...încă o problemă : căștile  sunt greu de conectat la PC ! Ați ghicit ce face? Se instalează în vârful patului cu laptopul meu în brațe ! Când o cert spunându-i că nu este o poziție corectă pentru spate și  pentru ochi , ridică din umeri . Semn că "ti-am spus că am nevoie de un scaun de gaming!". Vă întrebați de unde i-a  ideea asta cu scaunul? Tot de pe internet! A descoperit 2 youtuberi ( nah, am spus-o!) ,oameni serioși de altfel, care postează tot felul de lucruri drăguțe ( DIY ) , dar și povestesc despre gadget-urile  pe care și le achiziționează. De aici ideea de " scaun de gaming " ori" accesorii laptop ". 

  Pentru că refuz ca utilizarea laptopului să îi afecteze sănătatea, mi- am promis că Moș Crăciun, anul acesta, va fi unul modern. Pe principiul " tehnologia la tine acasă " va avea grijă ca prințesa să beneficieze de cele mai bune condiții atunci când lucrează la proiecte sau se joacă. 

  Scaunul ales este confecționat din materiale de calitate, piele și pânză, are suport lombar, este reglabil pe înălțime, având astfel toate atuurile pentru a fi apreciat de domnișoara mea. În plus ,poate fi folosit și pe post de scaun de birou . Designul este unul futurist, iar culorile în trend...Care ziceam că este definiția gadget-ului?

  Am decis să pun în sacul Moșului și un stand Spacer, un suport care să lase laptopul să respire în voie pe durata utilizării. Pentru că deocamdată îl folosim în tandem. Nu cred că Moșul va fi atât de generos încât să așeze un laptop nou pe suport...

  Cât despre obiectele noi și utile pe care le folosesc în exclusivitate, acestea sunt stația de călcat, multicooker-ul, cuptorul electric, aparatul de făcut vafe, robotul de bucătărie ... cam tot ceea ce ține de confortul meu în bucătărie. Aici încă nu am concurență! Dacă sunt utile? Nici măcar nu îmi mai pot imagina viața fără ele!
 A'propos: pe când un fier de călcat care să se miște prin telecomandă? Aviz amatorilor...😁

  O scrisoare deschisă către Moș Crăciun, în competiția SuperBlog 2019

  Sursa foto- Spacer 

5 MOTIVE SĂ MERGI MAI DEPARTE

  Călător pe 5! continente 

   " Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. " ( Sf. Augustin)

  M- am trezit într-o dimineață cu un așa dor de ducă , încât am luat globul  și am trasat niște linii roșii : Europa, Asia, America de Sud, America de Nord, Africa,  Arabia, Australia ... Cum ar fi dacă aș pleca să fac înconjurul Pământului ? 
 Dacă Phileas Fogg a reușit în condițiile în care nu se putea deplasa decât cu vaporul, cu trenul sau pe jos, eu de ce n-aș face-o ? 

  Am la dispoziție multiple variante de a călători, deși, recunosc, aș prefera să mă teleportez... Iar ofertele turistice te îmbie să visezi. 

  Din reverie mă trezește  vocea soțului meu: " Pământul către Amalia! Reîntoarce-te acasă! Vreau să plec și eu cu tine!" 
  
  Mă hotărăsc instant că am nevoie de un om cu spirit de orientare și accept oferta. Oricum nu îmi place să hălăduiesc singură...

  Și pentru că eu sunt responsabilă cu planificarea, încep să caut: circuite turistice în jurul lumii. Să nu credeți însă că este ușor! Nici o firmă de turism nu îți oferă...încă...așa ceva. Dar poți improviza. 
  
  Și am început cu circuite culturale Christian Tour. Pentru că oriunde aș merge, îmi place să vizitez locurile frumoase, încărcate de istorie. 

  Un prim popas ar fi Istanbulul , orașul celor două continente. Încărcat de aroganța vechilor cuceritori,  te primește cu bazare pline de cele mai felurite mărfuri, de la fructe confiate la mătăsuri fine , și te cucerește prin delicatețea înghețatei turcești. Nu poți părăsi citadela fără să guști celebra dondurma, fără să tragi din narghilea sau să vizionezi un dans al dervișilor rotitori! După ce te-ai încărcat cu energie ,este timpul să iei la pas comorile orientului: Palatul Dolmabahce, Catedrala Sf. Sofia, Moscheea Albastră și Palatul Topkapi, unde vei găsi expusă sabia lui Ștefan cel Mare.

  Și fiindcă veni vorba de Orient, eu zic să aterizăm direct în Țara Soarelui Răsare, locul de unde se dă ora exactă în tehnologie și infrastructură. Aflată în calea taifunurilor și zdruncinată adeseori de cutremure,  Japonia își revine de fiecare dată. Secretul? Conștiința lucrului bine făcut, puterea de a o lua mereu de la capăt și încrederea că mâine va fi mai bine. Cultura japoneză străveche se împletește armonios cu modernismul. Templul Asakusa Kannon, Piața Palatului Imperial și Podul Nijubeshi respiră alături de strada de shopping Nakamise și Mori Building Digital Art Museum. Nu m-aș mira deloc dacă într- unul dintre sushi-baruri ar intra o ghieșă ,cu ținuta ei sofisticată! Luând ca suvenir o pisică albă , privim Soarele cum aprinde luciri de rubin pe ocean și pornim spre Noua Zeelandă. 

  Waitomo ne întâmpină cu peșterile sale fabuloase, unde asistăm la un spectacol grandios al naturii. Dar nu mai puțin impresionant este și celebrul haka, un dans specific maori. După ce am stors și ultimul strop de energie, carnea și legumele delicioase gătite la hangi ne dau poftă de drumeție. Iar cel mai potrivit loc este Hobbiton,satul hobbiților, construit special pentru trilogia "Stăpânul inelelor ". Un drum spre capitala Auckland este obligatoriu pentru a face fotografii panoramice de pe muntele Eden.

   Și fiindcă Pământul este rotund, dându-i ocol, ajungem la Rio de Janeiro. Statuia lui Iisus ne întâmpină impunătoare. Trecând prin cea mai mare pădure tropicală urbană din lume, fiecare celulă freamătă. O liniște absolută se așterne în fiecare și ne pregătim de plecarea spre Iguazu, cascada cu mii de curcubee ce leagă Brazilia de Argentina: samba sau tango? Indiferent ce alegere ai face, trebuie neapărat să guști un fruct de açai și o porție de moquecca ori salpecão. 

  Ne îndreptăm spre nord, lăsând în urmă plajele însorite ale Mexicului și Cuba, învăluită în fumul de havane. New York-ul ne așteaptă cu multă gălăgie, cu vânzători stradali de hot dog ( cum altfel?) și cu celebra Statuie a Libertății. După baia de mulțime ne refugiem la Montreal. Așa, din pur patriotism, pentru prima notă de 10 din istoria gimnasticii mondiale! Și fără nici o legătură, savurăm un sandwich cu fructe de mare. O vizită la cea mai mare catedrală din Canada, Oratoriul, și prin elegantele clădiri administrative și muzeele din centrul orașului ne va pregăti de următoarea oprire. 

  Stockholm. Vechiul oraș medieval adăpostește Palatul Regal, Parlamentul și Catedrala. Muzeul Satului te duce cu gândul la " Cronicile din Narnia ", iar de aici ajungem în Salonul Albastru al Primăriei, unde în fiecare an are loc ceremonia de decernare a premiilor Nobel. Nu putem părăsi Suedia fără a gusta din aromele nordului: felii de somon crud și afumate cu sare și zahăr sau cubulețele din carne de ren pregătite după o rețetă tradițională. 

  Drumul spre casă îmi aduce aminte cât este de bine să dorm  pe perna mea...

  Dacă v-a plăcut să călătoriți alături de mine, căutați " circuite exotice Christian Tour " și rezervați-vă locurile pentru vacanța următoare!

P.S.Nimic nu este mai provocator decât să scriu pentru SuperBlog 2019.

Sursa foto și a informațiilor : Christian Tour și arhiva personală. 





 
  

DIMINEȚI CU AMINTIRI ȘI-O CAFEA

    Valurile se izbesc de pământ cu voluptate. Parcă ar vrea să soarbă toată iubirea izvorâtă din suflarea fierbinte a nisipului. Ies pe terasă cu tălpile goale. Un fior mă pătrunde până în suflet. Briza îmi mângâie ușor umerii goi. Apoi simt pe ceafă prelingându-se un sărut...

   - Iubito, am adus cafeaua. E preparată din boabe proaspete, așa cum îți place ție...
  - Mmmm, ce bine miroase! Știi, uneori mi se pare că fiecare picătură de cafea spune o poveste...

   În școală aveam o colegă care ghicea în cafea. O prepară cu un termoplonjon și în fiecare dimineață umpleam biroul asistentei șefe cu ceșcuțe mici răsturnate pe farfurii albe și încercam să deslușim pe pereții lor semne magice: inel, cal, trifoi cu patru foi, drum lung sau semilună. De fapt, așa am început să beau cafea, chiar dacă nu mă dădeam în vânt după gustul amărui. Dar adoram aburii aromați care îmi gâdilau neuronii!

  - Și? M-ai văzut acolo, printre grăunțele de zaț?

  - De ce ești rău? Doar o cafea ne-a adus împreună, nu -i așa?

  - Nu te contrazic. Când te-am văzut prima dată abia dacă te zăreai de după maldărul de cărți: niște bucle blonde lângă o cafea cu lapte. 

  Sorb cu nesaț din licoarea aromată și, odată cu ea, toate clipele frumoase pe care le-am trăit începând cu acea zi : primul schimb de priviri, prima întâlnire, prima strângere de mână, primul sărut, prima noapte de dragoste, prima cafea băută ca soț și soție, primul scâncet al prințesei, prima îmbrățișare în trei...prima cafea preparată la noul nostru espressor automat Philips...

  Micuța începuse să îmi ocupe cea mai mare parte a timpului. O dată cu momentele speciale  au venit și nopțile nedormite. Aveam nevoie de cafea ca de aer! Și nu aveam deloc răgaz să aștept. Licoarea magică trebuia să fie disponibilă la o simplă atingere de buton. 
  
  - Mai ții minte când, de aniversarea primei noastre întâlniri, în loc de flori ai venit cu espressor- ul în brațe?

  - Cum aș putea să uit? În ziua aceea am primit cel mai sexy sărut după muuuultă vreme...

 - Răule! 

 - ... Dar l-am meritat! Numai eu știu cât am căutat...Aveam nevoie de un aparat care să facă și espresso veritabil pentru mine, dar și capucino sau cafea cu spumă fină de lapte pentru tine. 

  - Nici până astăzi nu mi-ai spus unde ai găsit această bijuterie...

  - Cum unde? În magazinul online magNet.ro!

  - " magNet.ro "? Pare să comercializeze altceva...

  -  " magNet" ,adică " magazin pe net care te atrage ca un magnet "!

  - La asta chiar nu m-am gândit, dar îl ador!

  - Având în vedere cât am comparat specificațiile  tehnice și facilitățile, așa și trebuie. 

  Modelul ales pentru noi folosește atât boabe proaspete, cât și cafea măcinată. Râșnița este ceramică ,ceea ce îi oferă o viabilitate de până la 20.000 de cești. Dar ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit este sistemul de lapte LatteGo ,care adaugă o spumă fină și cremoasă băuturilor, este ușor de configurat și poate fi curățat în doar 15 secunde...

  - Vezi? Și de aceea te iubesc: întotdeauna te gândești la toate amănuntele. 

  - Confortul este una din caracteristicile de top ale espressoarelor Philips: unitate de preparare complet detașabilă, filtru de apă AquaClean, afișaj tactil intuitiv, sistem de lapte cu cea mai rapidă curățare in 15 secunde, personalizare la o simplă atingere de buton...

   - Ești tare mândru de alegerea făcută!

  - Sunt mândru de cea mai mare parte a alegerilor mele. Dar tu ești cea mai importantă... A'propos...ți-am spus astăzi că te iubesc?

  - Cafeaua aceasta este un mod special de a o spune...

  Soarele aprinde scântei verzi, iar o lacrimă de fericire îmi atârnă în genele grele. 

  - Mami, tati...bună dimineața!

  Articol scris pentru SuperBlog 2019.

Sursa foto: magNet.ro

CURSELE LOW-COST: 3 ÎN 1 SAU 3×1?

  Îmi place să călătoresc. Dar sunt genul de om care trebuie să pună toate lucrurile la punct cu mult înainte de momentul plecării. Nu îmi place să las nimic la voia întâmplării: condiții de cazare, servicii oferite, restaurant, obiective turistice, transport. La mine nu încape loc de suspans. Expresia  " lasă că vedem noi" nu există în dicționar ! 

  Veți spune poate, că nu strică un strop de spontaneitate. Probabil. Dar prefer varianta sigură...mai ales de când sunt mamă. 

  Și asta deoarece  primul nostru concediu în 3 a debutat la... UPU! Noroc că eram în țară și nu a fost ceva grav, dar... precedentul există. Motiv de " suflat și în iaurt ". 

  Atunci când planific o evadare prima opțiune de călătorie este autoturismul de familie. Doar că, pe distanțe  lungi, apare un mic inconvenient: durata mare a călătoriei, oboseala, cheltuielile suplimentare cu cazarea. Este adevărat că poți oricând să te oprești și să vizitezi diferite obiective turistice sau pur și simplu să admiri peisajul, însă atunci îți fixezi din timp un itinerar și știi că mergi "la pas".

  Varianta optimă din punct de vedere al eficienței costurilor și timpului este călătoria cu avionul. Și vă spune asta un om care nu se simte chiar în largul lui la 10.000 de metri altitudine, fără a putea controla ceva! Dar am reușit să îmi înving teama de zbor citind câteva statistici și văzând cât sunt de calmi piloții  și însoțitoarele de bord .

 Așadar...despre călătoriile mele cu avionul am să vă povestesc. 

 Am început cu o cursă internă, pe ruta Cluj Napoca- București și retur. La vremea respectivă existau mai multe companii aeriene pe piață, așa încât am studiat toate ofertele: preț, oră  de decolare, politica de bagaje de mână . 
 În final am optat pentru WizzAir, deoarece politica de bagaje de mână WizzAir mi s-a părut cea mai convenabilă - nu aveam nevoie de achizitionarea unui pass - priority pentru rucsacii din dotare: 40*30*20 cm. Am înghesuit în fiecare strictul necesar pentru două nopți și-o zi întreagă...noroc că mergeam la rude, astfel încât am putut renunța la articolele gen șampon, gel de duș și altele asemenea. Cu ceva emoții la controlul bagajelor, am răsuflat ușurată când m-am văzut " dincolo " ,alături de restul familiei. Relaxată și nu prea, cele 40 de minute ale zborului au trecut foarte repede. Aterizarea m-a readus cu picioarele pe pământ, amintindu-mi că...normal.. jucăria de somnic a micuței a ratat zborul! Adevărul este că nici nu prea mai avea loc în bagaj. Mă întreb dacă nu ar fi putut să o țină în mânuțe ...

  Dar a rămas un punct de urmărit pentru " data viitoare ".

 ... Care a venit mai devreme decât am crezut. Vacanța de anul acesta a însemnat un zbor până la Pescara, Italia. Să vă spun că am făcut escală la București, fiindcă nu există cursă directă din Cluj Napoca? Treacă- meargă, dar ce facem cu bagajele? Mai ales că cel de cală se taxează separat pentru fiecare segment de zbor... și companie aeriană! 

 În final, am optat pentru un drum de București cu autoturismul, iar de acolo cu avionul , alături de cei de la Ryanair . Odată hotărârea luată, am început documentarea în ceea ce privește bagajele: unul singur, de cală și maximum 20 de kg sau 3 bagaje de mână priority a câte 10 kg ? Adică 3 în 1 sau 3 × 1? 
  
 După îndelungi calcule matematice și negocieri de genul " asta îți trebuie, asta nu!" ori " dar dacă am nevoie de..." am decis: 3 bagaje de mână suplimentare, pe lângă cele mici .  Perfect! Vă întrebați probabil, dacă a meritat să investim în 3 trolere noi. Eu zic că da, fiindcă am găsit o ofertă interesantă pe Travelkit...Asta după ce am hoinărit o zi întreagă prin magazine cu ruleta în buzunar, degeaba! 

 Aici am descoperit trolere ieftine, dar și trolere pentru copii . Acestea din urmă sunt foarte ingenioase, având un ursuleț de pluș atașat ( scăpăm de grija jucăriei pentru somn) și un compartiment special pentru mici gustări sau cartea de citit în avion. Și încă un amănunt: jucăria are și pașaport! 

  Bagajele de mână comercializate de Travelkit sunt proiectate astfel încât să se încadreze în dimensiunile maxime admise de toate companiile aeriene low-cost care operează în/ din România, respectiv 55×40×20cm. Știați că sunt luate în calcul inclusiv roțile și mânerul, nu doar spațiul efectiv destinat obiectelor? 

  Astfel am evitat coada de la ghișeele pentru plasarea bagajului la cală, am avut certitudinea că va ajunge în siguranță la destinație și  am putut să luăm cu noi absolut tot ce am considerat necesar pentru cele 8 zile de concediu. Ba a rămas loc și pentru micile cumpărături! 

  Materialul din care sunt confecționate este de foarte bună calitate, sunt încăpătoare și presimt că vor aduna multe ore de zbor de acum încolo, mai ales că mi-am învins teama! 

  Iar cursele low-cost au fost o experiență foarte plăcută. Dacă prima dată  nu știam la ce să mă aștept, a doua oară am putut fi atentă la micile detalii. Deși se spune că spațiul per pasager este mic , eu zic că este suficient , având în vedere că vorbim despre curse pe distanțe relativ scurte. Faptul că, deși biletele au fost achiziționate simultan, locurile au fost distribuite aleatoriu m-a deranjat puțin, mai ales că unul era pentru copil și mi s-ar fi părut normal ca măcar două să fi fost alăturate, l-am trecut cu vederea- până la urmă totul s-a rezolvat cu îngăduința personalului de bord  și amabilitatea celorlaltor  călători.   Atmosfera   este foarte plăcută, iar aplauzele care sărbătoresc întoarcerea pe pământ îți dau fiori. 

 În concluzie, i like it 👍!

 Păreri sincere despre o experiență reală, special pentru SuperBlog 2019.


 Sursa foto: travelkit.ro și arhiva personală.     



  

HONDA, EU ȘI -UN COPILOT DE GENIU

    Ziua 0

   Dimineață frumoasă de toamnă. Soarele dezmiardă frunzele mirosind a struguri copți. Gutuile aurii par lampioane magice suspendate între cer și pământ.   Zâmbesc...

   Luna, ca un ghemotoc de smoală , s- a cuibărit în balansoar, departe de covorul arămiu din grădină ,aruncând priviri dezabrobatoare spre Pufi ,care aleargă răscolind covorul arămiu... Diferență de atitudine...

   Îmi fac loc cu greu lângă pisică și privesc cerul de un albastru ireal. Cafeaua uitată pe masă s-a răcit de mult. Toamna aceasta îmi amintește de copilărie. O gutuie cade și îl lovește pe cățel peste bot. Latră descumpănit și se chircește la picioarele mele. Ce ți-e și cu atracția gravitațională!
  Zâmbesc...

   Tabloul este stricat de soneria telefonului- un email. Mă gândesc dacă să îl citesc . O fi încă o reclamă...sau poate e ceva important. Până la urmă deschid mesageria : 
" Felicitări! Ați fost selectată să participați , în calitate de pilot al noului model  Honda Civic Type R, la circuitul de la Nurburgring , în încercarea de a doborî recordul de viteză pentru un tur la categoria sa! Pentru detalii vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon...
 Cu stimă, 
     ......"

  Citesc încă o dată, apoi verific expeditorul și arunc o privire pe numărul de telefon. Totul pare în regulă. Sun. Ce am de pierdut? 

       În urma convorbirii telefonice îmi dau seama că astăzi chiar este o zi perfectă de toamnă. În urmă cu 3 săptămâni participasem la un test-drive organizat de showroom- ul din Cluj Napoca pentru a testa noile modele Honda. Mă atrăsese în special modelul Civic Type R , proiectat cu un ADN sportiv, special pentru performanță și o experiență unică de conducere. Fără să știm, fusese și un "examen " . Vroiau un suflu nou în echipă, în tentativa lor de a doborî recordul de viteză pentru un tur la Nurburgring. Și m-au ales pe mine pentru că, deși sunt stângace, m-am adaptat perfect interiorului inspirat din lumea curselor. De fapt, mie mi-au plăcut materialele tactile premium și schimbătorul de viteze din aluminiu. Un alt aspect deloc de neglijat îl reprezintă cadranele de bord ușor de citit și noul sistem multimedia Honda Conect cu ecran touchscreen și navigație integrată, compatibilă Apple Car Play și Android Auto( pentru manevrarea în siguranță a telefonului și aplicațiilor Google Maps). 

  Asta este partea frumoasă. Doar că trebuie să îmi caut un copilot! Acum e-acum! 

Ziua 1

  Pufi ocolește tacticos gutuiul și îi aruncă ocheade scurte mârâind. 
  Zâmbesc...Ce-ar fi ca Newton să îmi fie copilot? Doar trebuie să spulberăm un record de viteză! Iar el,ca fizician și matematician, ar calcula exact viteza, accelerația...

Ziua 2

 Cei de la Honda România ne privesc înmărmuriți. Savantul este o apariție pitorească. 
  Zâmbesc...

  Ne descălțăm și pășim pe asfaltul circuitului. Newton se apleacă să îl pipăie. O cută adâncă îi apare pe frunte. Mai face doi pași, se întoarce și clipește mărunt. Notează ceva , trage niște linii, apoi calculează. Arunc o privire: limită...integrală...viteze...accelerație... distanțe...Se îndreaptă cu pași hotărâți spre boxa în care așteaptă cuminți mai  multe modele de Honda . Privește atent țuguindu-și buzele. Face un pas înapoi și se oprește  lângă bolidul alb. 

   Îl urmez , cu ochii ațintiți pe expresia feței. Pare mulțumit, dar simt că are câteva semne de întrebare. Un membru al staff-ului tehnic ridică ușor capota. Capul fizicianului dispare în măruntaiele mașinii căutând. Pune întrebări și așteaptă răspunsuri. Așa aflu și eu câteva amănunte interesante:  

• poate atinge 100 km/oră în doar 5,8 secunde
• viteza maximă este de 272 km/h
• puterea motorului este de 320 CP și dezvoltă un cuplu de 400Nm

  Aici tresare, auzindu-și numele. Dar atât. Calmul englezesc nu se dezminte...

  

  Deschide portiera și se asează în scaun. Zâmbește. Este primul gest de acest fel de când îl cunosc... Îl ajut să fixeze centura de siguranță și pornesc motorul. 

  
     Ascultăm amândoi preț de câteva clipe, apoi pornesc. Intenționez să fac un tur de recunoaștere, să simt asfaltul sub roți, să testez modul  +R, orientat spre pilotaj ,să accelerez și să frânez . Newton tace și calculează. Din când în când îmi spune să opresc și să mă întorc într-un anumit punct. 

   Facem vre-o 3 tururi " la pas". Tehnicienii ne privesc tăcuți. Parcă ar trebui să batem un record de viteză...

   În al 4-lea tur încerc să îmi intru în rolul de pilot.  Ușor de zis... Înainte de sectorul Michael Schumacher aproape ies în decor ! Noroc că mașina este foarte stabilă și mă redresez la timp. Copilotul meu rămâne imperturbabil...calculează... Apoi îmi face semn că pentru astăzi este suficient. 


  Ziua 3

   Este pentru prima dată când am cu adevărat emoții. Ceilalți concurenți sunt deja pe pistă, antrenându-se. Newton apare cu un teanc de hârtii și îmi face semn să îl urmez. Le întinde pe capotă și îmi explică ce am de făcut, pas cu pas: până la ce viteză să accelerez, când să frânez , cum să mă încadrez în curbă... Conform calculelor lui ar trebui să parcurgem cei 20,83 de kilometri ai circuitului în 7:40.13... 
  Zâmbesc...amar...

  Urcăm în mașină. Respir adânc și încerc să uit tot ce știam până acum , pentru a avea mintea deschisă calculelor lui Newton. Am încredere în copilotul meu. 
 Pornim... Accelerez...frânez...mă așez pe curbe ...parcă plutesc...la finish îi văd pe cei din staff alergând spre noi: cronometrul s-a oprit foarte aproape de actualul record ! Am șanse! De fapt avem șanse... Savantul zâmbește. 

  Ziua Z

  Agitație mare. Mașini, piloți, tehnicieni, personalități. În urma tragerii la sorți vom intra în cursă cu numărul 13 . Nu cred că cei de la Honda au fost atât de emoționați din 1948 încoace, când Soichiro Honda începea să transforme nevoia de mobilitate într-o companie pe care societatea o aștepta sau când a ieșit pe poartă primul automobil. 

 Timpii concurenților sunt strânși, dar niciunul nu coboară sub record. 

  Mă apropii de bolid și îi admir forma aerodinamică, deflectoarele inteligente de pe acoperiș și spoilerul din fibră de carbon. Îl simt vibrând...sau poate mi se pare...

  Îmi aud numele. E rândul nostru. Arunc o privire spre copilotul meu. Zâmbește. Zâmbesc și eu. E ca și cum ne-am cunoaște de-o viață. Și într-un fel așa și este: anii de școală m-au făcut să învăț atât de multe despre el! 
  
  Mângâi volanul, schimbătorul de viteze, privesc cadranele. Respir și văd steagul ridicându-se. Am pornit. Cred că aș putea merge cu ochii închiși. Sunt doar eu și mașina. Nimic altceva nu contează. Pista se așterne în fața noastră ca o panglică argintie. Parcă îi aud foșnetul sub roți, atât e de liniște între noi. Ajung în virajul  7, acela care de fiecare dată îmi dădea fiori. Newton își așează palma pe bord, de parcă ar vrea să echilibreze mașina. Dar nu e nevoie. Oftez adânc și apăs accelerația. Nimic nu mă mai poate opri! Doar cronometrul. 

   Steagul coboară agitându -se ,iar cei din boxă aleargă spre noi. 

   Am reușit! Am doborât recordul circuitului! Întorc privirea spre dreapta... copilotul meu nu este nicăieri... probabil a plecat să caute o Honda Civic de vânzare  .  
Zâmbesc...

   Îți mulțumesc, domnule Newton pentru tot ceea ce m-ai  învățat !



Exercițiu de imaginație pentru SuperBlog  2019
  

CUM ÎNTREȚINEM APARATUL DENTAR MOBIL?

   Ca mamă încerc să iau cele mai bune decizii în ceea ce privește sănătatea copiilor mei. Evident că nu spun nimic nou! Doar că uneori este extrem de greu să faci cea mai bună alegere, mai ales dacă părerile sunt împărțite...

 Așa a fost și cu dințisorii: extragem?...punem aparat dentar fix?...sau mobil?...așteptăm dentiția definitivă?...sau acționăm mai repede?... O mulțime de întrebări la care am primit - cum astfel?- o altă mulțime de răspunsuri. 

  În final, în colaborare cu doamna doctor Andra Munteanu ( o minune de OM) ,ortodont în Cluj Napoca, am hotărât să acționăm și fetița mea poartă aparat dentar mobil de 1 an, iar rezultatele sunt vizibile. 

 Numai că acesta trebuie purtat minimum 12 ore pe zi și întreținut corespunzător. Din cauza enzimelor salivare ,dimineața aparatul are un miros neplăcut și pare gelatinos. 

 Deși îl clătește cu apă din abundență de fiecare dată când îl înlătură sau îl spală cu pastă de dinți, uneori, stând în cutiuța lui, mirosul persistă. 

 Inițial, doamna doctor ne-a recomandat pastilele folosite pentru întreținerea protezelor dentare. Doar că, hoinărind prin magazinul nostru preferat DM ,am descoperit tabletele DontoDent,special concepute pentru aparatele dentare mobile. 

Sub formă de tablete efervescente, sunt foarte ușor de folosit: se așează aparatul într-un pahar, se acoperă cu apă caldă ( nu fierbinte!) ,se adaugă tableta și se lasă să acționeze cca 10 minute . Practic, pănă când servește micul dejun, aparatul este igienizat și gata de pus în cutie, după o clătire abundentă, sub jet de apă. 

 Simplu și fără bătăi de cap. Urmează acest ritual de două ori pe săptămână, marți și sâmbătă, iar mirosul neplăcut dispare sub acțiunea bulelor mentolate. 

 Încă un capitol încheiat cu brio în jurnalul de mamă. 

DOUĂ CULORI PARALELE- MODA ȘI EU

    
     Văd pe stradă-o fată faină, 
     Întorc capul după ea...
     Doamne, cât de bine-i șade!
     ...Ce n-aș da s-arăt așa!...

    Să mă- mbrac în pas cu moda nu a fost vreodată  o prioritate pentru mine. Din acest punct de vedere, hainele în trend am considerat mereu că sunt doar pentru catwalk și câteva norocoase.

 Nu am înțeles niciodată farmecul și utilitatea blugilor strâmți și cu talie joasă, de exemplu. În afară de faptul că sunt extrem de incomozi, mai și  lasă  la vedere ( nota bene- și în frig) o parte importantă a corpului. 

 Tips: aici cred că este vorba și despre un mic defect profesional. 

  În concluzie: fără astfel de obiecte  vestimentare  în garderoba mea! Never- ever! 😬

  Motiv pentru care sunt foarte încântată de faptul că revin la modă pantalonii din denim  cu talie înaltă și croială dreaptă, inspirați din moda anilor '90. Ei bine, iată un trend care mă bucură ! Știți de ce? Pentru simplul fapt că alungesc picioarele și subțiază întreaga siluetă,  iar pentru migniona care sunt acest aspect este o adevărată mană cerească. Împreună cu o cămașă sau o bluză și un sacou teddybear ( știți voi, materialul acela pufos și călduros...) voi avea cea mai șic ținută!

Tips: ...și cea mai " la modă " din ultimii 20 de ani! 

 Aleluia!🤪

  
  Numai că ar cam trebui să mă și încalț ... Altă mică-mare problemă: că sunt mignionă v-am spus deja ,dar merg tare mult pe jos ." Mersul pe jos face piciorul frumos" - habar nu am cine a zis asta, dar cu siguranță nu a facut- o pe tocuri! Cu alte cuvinte, toamna aceasta am nevoie de niște botine care să se asorteze cu pantalonii , dar să fie și foarte comode,cu un pic de toc , călduroase și să facă cel puțin 7000 de pași pe zi! 

Tips: nici nu am pretenții mari, nu-i așa?

 Botinele de damă stil bocanci au fost mereu la modă ,iar țintele sunt un detaliu care te scot din anonimat. Dacă adaug tocul comod, talpa antialunecare și interiorul confortabil vă fac cunoștință cu încălțămintea ideală pentru această toamnă, made by Guess Jeans. 

 Punct ochit, punct lovit! 😉

 " Eleganța unei femei este dată de pantofi... și geanta pe care o poartă. " ne spunea tovarășa dirigintă prin clasa a 11-a. Nu că am fi avut noi prea multe opțiuni pe vremea aceea, dar aceste cuvinte mi-au rămas întipărite în minte. Ori de câte ori îmi cumpăr o geantă/ poșetă sunt foarte atentă la detalii: este suficient de încăpătoare, are destule buzunare, mi se potrivește, am cu ce să o asortez? 

  Tips: știți ce nu găsești niciodată într-o  geantă de damă ? ... Ordine! 😁

  Anul acesta, toamna vine cu modele matlasate ,disponibile pentru toate gusturile, de la geanta supradimensionată shopper până la cea tip borsetă.

 Ghiciți pe care mi- am ales-o?😎

 Așa m-am gândit  eu să răspund provocării lansate de Answear în prima probă din SuperBlog 2019 .

  Și totuși, eu mâine cu ce mă îmbrac? 😃