vineri, 2 decembrie 2016

DOMNULUI PROFESOR, CU DRAG



            O dimineata mohorata de aprilie... Mult prea mohorata pentru anotimpul din calendar... In banca a doua , pe randul din mijloc, o eleva din clasa a 7-a, cu cordeluta sprijinindu-i buclele rebele, isi framanta mainile in poala uniformei. Din clipa in clipa trebuie sa intre in clasa profesorul de matematica .
      Cu o pereche de ochelari pe nas si inca una atarnandu-i la gat , cu indicatorul intr-o mana si catalogul in cealalta apare in cadrul usii . Privirea sfredelitoare se atinteste asupra ei , apoi matura intreaga clasa. Se aseaza la catedra si se incrunta...Nu e semn bun, dar cu dumnealui nu se stie niciodata ce pregateste.

    - Scoateti o foaie de hartie!

     Elevii incep sa se foiasca in banci si caietele fasaie. Apoi dispar in ghiozdane. Toti stiu ca nu e de gluma: mai bine iei un 4( patru)  cinstit decat un 1 ( unu), nu-i asa? Cand  sunt pregatiti incepe sa scrie pe tabla. Un singur exercitiu...Si 10 minute timp de rezolvare. Apoi micul ravas din coltul tablei :" Intai gandim , apoi vorbim/scriem."...Palmele ii transpira. Era unul dintre exercitiile de la Olimpiada. Si-l aminteste perfect. L-a rezolvat dintr-o suflare. La fel si acum. Nu i-a luat mai mult de 5 minute...Priveste pagina parca in gol. Este corect. De ce le-a dat tocmai acest exercitiu?

   - Ai luat 8 ( opt). E bine. Dar puteai mai mult.

    A tresarit la auzul vocii soptite. Nici nu il auzise apropiindu-se. Dar nu era ceva nou. A zambit usor. Nu era rau deloc. Subiectele fusesera grele. Recunoscuse si dansul.

    - Ati terminat? Trimiteti foile spre prima banca.

    Din clasa se aude un oftat prelung. Majoritatea paginilor erau goale. Nu fusese un exercitiu greu, dar avea o smecherie. Daca nu rezolvai foarte multe , cu greu iti dadeai seama...

   - Dar de ce oftati asa? A fost greu?! Ce va tot spun eu de trei ani incoace? " Repetitia este mama invataturii." Am dreptate?

    Un "da" firav se aude dinspre primele banci.

   - A fost doar un test pentru voi si pentru mine , totodata. Exercitiul este de la Olimpiada. Amalia l-a rezolvat. A primit o nota onorabila si o felicit pentru asta. Are un 10 ( zece) in catalog, ca de obicei...

    Restul elevilor incep sa aplaude . Se ridica timid in picioare si simte cum ii ard obrajii.

    - Anul viitor astept o nota mai mare, iar la treapta sper sa fii mai atenta si sa te apropii de 10 ( zece)! Cand simti ca te impotmolesti la vre-o problema aminteste-ti ca drumul cel mai scurt spre rezolvare este chiar in mintea ta. Si nu uita: "Perseverenta este mama succesului!"

...........................................................................

  Sunt cuvintele care imi rasuna si azi in minte. La Olimpiada din clasa a 8-a am luat 9(noua), iar nota primita la examenul de admitere in liceu l-a facut sa imi spuna :"Mitulut( asa ma alinta dumnealui, pentru ca eram mica si firava), sunt mandru de tine!"

  Anii au trecut, domnul profesor a imbatranit , iar noi ne pregatim de aniversarea a   30 de ani de la absolvire. Va fi o intalnire plina de emotie , deoarece multi dintre profesorii de atunci au plecat printre ingeri. Insa celor care vor fi alaturi de noi vrem sa le pregatim mici surprize . Surprize care sa le arate pretuirea noastra pentru tot ceea au facut de-a lungul anilor . Iar dumnealui, in mod special, vreau sa ii pregatesc eu cadoul: un vin cu traditie, etichetat manual, un vin de colectie.  




                          http://blogalinitiative.ro/wp-content/uploads/2016/11/Comoara-Pivnitei.jpg



 
    Am cautat ceva care sa ii aminteasca de anii aceia, cand ne invata ce este perseverenta, cat de mult inseamna sa fii atent si sa ai incredere in tine. M-am oprit asupra unui vin ale carui note florale de trandafir de dulceata s-au completat in cei peste 15 ani de maturare si invechire cu incredibile note de fagure, de miere de albine si tuse de mosc. Notele oxidative i-au conferit culoarea aurului lichid si un gust echilibrat, integrat cu o lunga persistenta gustativa. 

    Sunt sigura ca ar aprecia Tamaioasa Romaneasca , asa cum aprecia un exercitiu rezolvat perfect in timp record. Si mai stiu ca ar zambi pe sub ochelarii cu rama groasa si ar spune :" Mitulut...sunt mandru de tine!"

2 comentarii:

  1. Merita mult respect acesti oameni care stiu sa aprecieze persoanele cu care vin in contact zi de zi.Respect si pentru fostii mei profesori-merita Tamaioasa Romaneasca -.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine ca iti amintesti cu drag de profesorul de matematica! Am iubit matematica si pe toate profesoarele pe care le-am avut.

    RăspundețiȘtergere