#EUNUMAIZIC - PRIMAVARA IN SUFLETUL MEU

   Astazi este despre ziua aceea in care am crezut ca nimic nu mai poate surprinde...
   Ziua în care am crezut că imi cunosc atât de bine sotul încât nu ar mai putea face ceva care să mă lase fără replică...

   Dar, dacă dau timpul înapoi, îmi dau seama că au mai existat astfel de momente...

   La început, când doar visam, cand era un pretendent și atât; m-a sarutat cu pasiune și, pe când eu încercam să îmi recapăt respirația, a îngenuncheat si m-a intrebat:" vrei să fii soția mea?". Încă amețită i-am spus DA și l-am iubit pentru toate stângăciile, pentru fiecare șoapta, pentru clipele în care mă făcea să plutesc.

  Apoi, devenindu-mi sot, nu a uitat ca îmi plac lalelele si ciocolata de casă, că dimineața prefer sa mai stau in pat încă 5 minute. Si am inceput sa il iubesc pentru florile care îmi invadau casa pentru că e luni, pentru micul dejun de duminică, pentru siguranța pe care mi-o dau îmbrățișările lui, pentru lacrimile sterse cu sarutari atunci când simțeam că sunt la capătul puterilor în lupta cu dorința de a fi mama...

   Și până la urmă , a devenit și tată. Nu credeam că il voi putea iubi mai mult... Pentru serile în care adormeam privind minunea de lângă noi, pentru faptul că se transformase in țăndări de dragul ei, pentru că nu a uitat că imi plac lalelele și ciocolata de casă...

   Dar a venit și ziua mea... Știam că va pleca dimineața devreme. Sunt obișnuită cu astfel de momente așa încât sunt destul de resemnată... Numai că... La ora 5 dimineața m-am trezit cu un buchet superb de lalele ( nici acum nu stiu unde le-a ținut ascunse) si un set de inele despre care chiar și mie imi era teamă să recunosc că mi le doresc... Si il iubesc... Pentru ca e tandru, glumeț, devotat, fidel, surprinzător...

  Si uite-asa, intr-o dimineata de iarna tarzie am inteles de ce in sufletul meu salaiueste primavara... Iti multumesc pentru ca existi, dragul meu!