DESPRE AUTOBUZE ȘI NU NUMAI

   Am citit astăzi o discuție aprinsă despre cine și când ar trebui să stea pe scaun in autobuz.

   Codul bunelor maniere spune că :

• la urcarea în mijlocul de transport se acordă prioritate doamnelor, persoanelor în vârstă, femeilor însărcinate sau cu copii în brațe și infirmilor;
• dacă toate scaunele sunt ocupate, este politicos să cedăm locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau cu copii mici, infirmilor sau bolnavilor, iar acestea vor mulțumi pentru gest;

   Pana aici, nimic deosebit. 

   Numai că , desi teoria o cunosc 99,99% dintre calatori, cu practica stăm mai prost.

    Și am sa vă povestesc câteva întâmplări.

   Scenariul Nr. 1: urci în mijlocul de transport , destul de aglomerat și încerci să îți gasesti un loc convenabil, astfel incat să nu incomodezi pe nimeni, dar nici să nu fii deranjat de către ceilalți; la o scurtă privire in jur descoperi locuri ocupate de către vârstnici, copii cu ghiozdanele în brațe/ în spate, tineri butonând telefoanele ori ascultând muzică ( foarte rar îi vezi citind...) , călători de vârste diferite cu/ fara bagaje; întrebarea care îți vine prima data în minte este - cine are prioritate? Nu cumva femeia însărcinata / persoana cu dizabilitate / bunicul cu nepoțelul de doar câțiva anișori de mână care sta in picioare lângă alți 4 călători - elev, vârstnic, tânăr, adult? Dar...care dintre ei ar trebui sa se ridice și să ofere locul? Fiindcă foarte rar se ridică cineva...

   Scenariul Nr. 2: urc in autobuz , pe o linie ce străbate orașul - la un capăt se afla unul dintre cele mai vechi cartiere, iar la celălalt o piata agroalimentara; lângă mine , fetița mea de doar 4 ani; autobuzul destul de aglomerat , undeva pe la ora 11.30, vara; scaune ocupate de vârstnici și...plase; lângă noi doua doamne , așezate pe scaunele de la geam fata in fata povestesc despre cum merg dumnealor la piata de 3 ori pe saptamana și economisesc 5 lei; pe scaunele alăturate tronează câte o sacoșă ; după 2 stații fetița se plânge că o dor picioarele, moment în care o rog politicos pe doamna de lângă noi sa isi ia plasa pentru ca fetița sa poata sta pe scaun; mă privește peste ochelari și mă întreabă ironic daca i-am cumpărat bilet; am simțit că iau foc și i-am răspuns întreband-o daca dumneaei are abonament și pentru plasa; a început prin a mă cataloga in fel și chip ( inclusiv nesimțită) , moment în care au intervenit și alți călători; văzând că am susținători  și-a luat bagajul și mi-a aruncat un sfidător " șezi "; i-am mulțumit politicos, i-am spus că fetița mea nu este un câine și ne-am îndepărtat, micuta asezandu-se pe scaunul oferit cu generozitate de către un domn trecut de prima tinerețe. Am gresit ripostând? Eu cred că nu...

   Scenariul Nr. 3 : mijloc de transport extrem de aglomerat - copii cu ghiozdanele în spate, bunici, alți vârstnici, studenți, tineri, adulți în drum spre / de la serviciu; nimeni nu mai tine cont de nici o regula ; pe un scaun o/ un călător mananca tacticos dintr-o plăcintă; lângă el / ea o fetiță firava lângă bunică, o bunica ce tine în mana ghiozdanul micutei; credeți că se va ridica sa cedeze locul?

   Sunt câteva exemple de situații întâlnite zi de zi in mijloacele de transport în comun. Cine mai respecta regulile și în ce măsura mai sunt aplicabile? Cine are prioritate? Cine are dreptate? 

  Eu cred că măsura acestor reguli este data de bunul- simt și educația fiecăruia dintre noi - varstnici, adulți, tineri sau copii.

  Voi ce parere aveti? Cu ce situatii v-ati confruntat?