DESPRE TEMERI #FARAFRICA

       


    Frica este de obicei o emotie inconstienta, un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspuns al unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă.
   In functie de intensitatea ei, frica uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri.


  „Nu trebuie să-ți fie frică de nimic în viață. Trebuie doar să înțelegi.” — Marie Curie

  Cand eram mica imi era frica de intuneric. De fapt, mai mult imi era teama. Ma temeam ca , o data stinsa lumina in camera, cineva...sau ceva iese de sub pat si ma prinde de picioare. Motiv pentru care refuzam sa cobor din pat . Bunica imi spunea ca ingerasul vegheaza mereu asupra mea si, indiferent ce ascunde intunericul, cu siguranta nu imi va face rau. 
 "-Dar ingerasul nu doarme?" am intrebat-o eu, cu naivitatea unui copil de 5 ani.
Bunica mi-a zambit si mi-a spus ca nu, ingerasul nu doarme niciodata. Asa sunt ei, ingerii pazitori : au grija de oameni tot timpul. Mai ales de copii. Si uite-asa, datorita blandetii bunicii si increderii pe care mi-a insuflat-o , am reusit sa trec #farafrica peste teama mea de intuneric.
   Am crescut si locul acestei frici copilaresti a fost luat de alta...si de alta, dar de fiecare data mi-am amintit de cuvintele bunicii si am reusit sa trec peste toate. 


   „Întotdeauna fă ceea ce ți-e frică să faci.” — Ralph Waldo Emerson


   O singura frica nu am reusit sa imi inving pana de curand: aceea de inaltimi, desi...culmea ironiei...locuiesc la etajul 10 !Spun "pana de curand" deoarece am trecut si peste ea. Cum? O poveste frumoasa se ascunde in spatele ei. 

   Am vrut sa ii facem o surpriza cuiva drag. Numai ca totul incepea cu un zbor cu avionul! Eu? Cu avionul?! Ei bine, da! Cu avionul. La mii de metri altitudine! Care etaj 10?       Tremuram de frica nu inainte de a zbura, ci cu o luna inainte!     
   Dar trebuia sa fiu puternica...pentru mine, pentru fetita mea si pentru...mama-soacra, aflate toate la prima experienta de acest gen...Micuta este la varsta la care absoarbe tot ce este nou, tot ce este "aventura", dar ii este teama fara a dramatiza. Mama -soacra nu credea ca va trai vre-odata asa ceva. Sotul este obisnuit , deci...Ramaneam eu, "mami, cea care le poate pe toate", cum altfel? 
  Cum a decurs totul? Ne-am asezat toate trei, una langa cealalta, le-am strans de mana, m-am gandit la ce imi spunea bunica si...am aterizat la Bucuresti! Am inteles atunci, pe deplin, intelepciunea din cuvintele bunicii : ingerii pazitori nu dorm niciodata. Iar ea este unul dintre ei...

   Fiecare frica are o poveste. A ta care este? Cum ai reusit sa treci peste ea? Intra pe site-ul http://www.prajiturifarafrica.ro, inscrie-ti povestea , iar Dr. Oetker va dona câte un euro către SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste #farafrica înscrisă.