BUNICA

Amintiri...






Bunica

Priveam afar’ cu ochii plansi,
Caci imi murise ghiocelul…
Bunica-n brate m-a cuprins
Si mi-a soptit:”uite cocorul!”

De-atuncea ochii n-au mai plans
Cand le-a murit cate o floare,
Fiindca bunica i-a convins
Ca toate-n lume-s trecatoare:

Cand ghioceii se topesc
Si totu-n jur e doar tarana,
Cocorii-n zbor se vestejesc
Si bunicuta e batrana;

I-s ninse pletele acum
Si-i garbovita saracuta
Si-asteapta cu ochii la drum
Sa se intoarca nepotica,

Iar cand o vede ochii plang
De fericire si o-treaba:
“Ti-aduci aminte,pui natang,
cum ai mai plans o floare alba?”



Sunt 10 ani de cand bunica a ales sa plece , sa mangaie ingeri...