Sau cel putin asa ar trebui...
Cand se trezeste dimineata , ziua se insenineaza, chiar daca afara toarna cu galeata. Glasul ei cristalin te face sa zambesti , desi te asteapta multe probleme de rezolvat. Este un copil vesel, destept, frumos...in nici o seara nu adormi inainte de a-i multumi lui Dumnezeu pentru minunea pe care a trimis-o in viata ta.
Pana intr-o zi cand cerul s-a izbit de pamant si a transformat totul in tandari. Tandari de vise naruite , intrebari fara raspuns ...un montagne-russe din care nu poti sa cobori. Speri ca totul este doar un cosmar . Te ciupesti, dar doare. Doare al naibii de tare!
De ce? Il intrebi pe acelasi Dumnezeu. De ce? Si astepti un raspuns care nu mai vine...
Incerci sa asezi cioburile la loc si o iei de la capat. Sufletelul caruia i-ai dat viata are nevoie de tine, acum mai mult ca niciodata. Trebuie sa fii tare pentru ca, nu-i asa? , daca nu ar fi fost cazatura aceea de la sanius , ati aflat despre boala cand deja ar fi fost prea tarziu. Pe cand acum inca se mai poate face ceva. Acel ceva de care atarna viata plapanda a Cristinei.
Pentru ca prin toate aceste stari a trecut mama Cristinei. O copila de doar 7 ani care stie mult prea bine ce inseamna suferinta. Hepatoblastomul ( cancer la ficat) cu care a fost diagnosticata in ianuarie anul acesta a transformat-o intr-o mica luptatoare. Lupta cu celulele agresive, lupta cu chimioterapicele , lupta cu durerea , lupta cu intrebarile si lupta, din pacate cu nevoia de bani .
Bani pe care noi ii putem dona pentru ca ea sa poata fi operata la o clinica din Turcia, pentru ca la Iasi nu exista aparatura necesara.
”Poți fi și tu alături de Cristina Romanescu dacă donezi 2 euro prin SMS la numărul 8832 cu textul Cristina; totodată, dacă intri pe site-ul https://www.davidac.ro și folosești codul promoțional SALVEAZAOINIMA vei beneficia de 4% reducere la orice comandă.”
Poate ca nu va uita niciodata durerea, dar cel putin va invata sa zambeasca din nou.
Poate ca nu va uita niciodata zilele mohorate in care privea soarele prin fereastra salonului, dar cel putin va sti sa se bucure de fiecare raza.
Poate ca nu va sti niciodata cine sunt cei care au ajutat-o, dar cu siguranta se va gandi la ei inainte de culcare cand va murmura alaturi de parintii ei: " Iti multumesc, Doamne, pentru tot ceea ce imi dai si pentru ceea ce nu imi dai!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu