"Aschia nu sare departe de trunchi"
AVENTURILE LUI MUSTǍCILǍ
Este ziua mea
de naștere. De la pǎrinți am primit
cadou un hamster. Pe loc i-am pus numele de
“Domnul Mustǎcilǎ”. Ne-am jucat toatǎ ziua și a venit timpul sǎ mergem la
culcare. Am adormit cu micul hamster lȃngǎ mine. De-odatǎ am auzit o voce spunȃndu-mi
cǎ este timpul sǎ mǎ trezesc. Încǎ adormitǎ nu ȋmi dǎdeam seama cine ȋmi vorbește.
-
Trezește-te, trezește-te! Vino cu mine ȋn
dulap!
Într-un tȃrziu
mi-am dat seama cǎ micul meu prieten chiar vorbea! Trezitǎ de-abinelea am
deschis ușor ușa dulapului, iar el a țȃșnit ȋnǎuntru.
-
Haide, vino! Vreau sǎ ȋți arǎt ceva!
De cum am pǎșit ȋn
dulap totul s-a schimbat: hainele mele dispǎruserǎ ca prin minune și totul ȋn
jurul meu era roz! Un adevǎrat ținut de cristal. Priveam nedumeritǎ ȋn jurul
meu.
-
Unde suntem? l-am ȋntrebat pe micul meu
prieten.
-
Cum unde? În Orașul Acadelelor!
-
Orașul Acadelelor?
-
Aici totul este roz și dulce. Ai grijǎ ce
atingi fiindcǎ te poți transforma ȋn fetița-acadea!
-
Ce ai spus? Fetița-acadea? Nu te-am auzit din
cauza fȃntȃnii de ciocolatǎ cu cǎpșuni…
-
FETIȚA-ACADEA! Acum ai ȋnțeles?
-
Daaaaaaaaaa! Pot sǎ iau o bomboanǎ?
-
Chiar mai multe. Încǎ nu am ajuns la capǎtul
drumului.
Mi-am umplut buzunarele cu ciocolatǎ,
bombonele, jeleuri și acadele și l-am urmat pe Domnul Mustǎcilǎ printre copacii
de jeleu. La capǎtul potecii stǎtea un animǎluț ciudat care ȋmpǎrțea cești cu ciocolatǎ caldǎ.
-
Luați, serviți! O sǎ aveți nevoie de ea pentru
a trece de Canionul de Zahǎr Ars.
-
Cum așa?
-
Dacǎ bei aceastǎ ciocolatǎ caldǎ te vei
transforma ȋntr-un jackuyn …
-
Jackuyn? Ce este un jackuyn?
-
Cum, nu știi? m-a ȋntrebat micul meu hamster.
Este cel mai grozav animal care a existat vre-odatǎ ȋn Lumea Poveștilor. Pe jumǎtate
jaguar și pe jumǎtate unicorn poate fugi și alerga deopotrivǎ …
-
Ahaaaaaaaaaa! Perfect! De mult mi-am dorit sǎ
pot zbura…
Am pornit cu pași
mǎrunți spre capǎtul drumului unde ne aștepta o mare aventurǎ: Canionul de Zahǎr
Ars se deschidea amenințǎtor spre noi. Aburi de caramel ajungeau pȃnǎ la noi.
Ne-am oprit pe marginea prǎpastiei și am bǎut ciocolata fermecatǎ . Dintr-odatǎ cerul a ȋnceput sǎ se ȋnvȃrteascǎ
si parca un nor de stele se invartea ȋn jurul meu. Cȃnd m-am dezmeticit aveam
blanǎ și aripi de un mov strǎlucitor. Domnul Mustǎcilǎ s-a urcat pe spatele meu
și am ȋncercat sǎ zbor. Dar sǎ nu credeți cǎ era ușor! Însǎ pȃnǎ la urmǎ am reușit!
Am ȋnceput sǎ zbor pe deasupra Canionului .
Drumul era lung și
simțeam cǎ mǎ prabușesc. Bunul meu prieten mi-a dat sǎ mǎnȃnc o acadea . Cȃnd am deschis ochii eram ȋn patul meu. Am
privit ȋn jur ușor nedumeritǎ. Hamsterul dormea cu lǎbuțele pe mȃna mea. Nici
nu știu cum am ajuns la dulap! Mȃna ȋmi tremura pe mȃner. Am deschis ușa și am
clipit…
Q.E.D
si noi avem un hamster
RăspundețiȘtergereImi place ce ai scris.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai scris😍😘😘😘
RăspundețiȘtergerePovestea este foarte frumoasa.
RăspundețiȘtergereEste scrisa de catre fetita mea pentru un concurs de creatie.
ȘtergereFrumoasă povestea.. felicitări fetiței tale pentru creativitate. 😍😘
RăspundețiȘtergere