STRADA FICTIUNII, FN

- Am ajuns, domnisoara!

- Am ajuns?

- Da. Aici incepe Strada Fictiunii. Nu stiu ca gasiti voi, astia, la ea, ca eu nu vad nimic: doar un camp gol sub cerul liber...

- Acesta este tot farmecul. De aceea se si numeste asa. Hai, vino cu mine!

- Domnisoara, nu am timp de de-astea! Trebuie sa ma intorc in oras sa imi fac norm...Nu ma pot duce acasa cu mana goala...

- Uite, iti dau eu banii...Acum vii?

Soferul de taxi sta putin pe ganduri, apoi coboara din masina:

- Fie! Hai sa mergem. Dar nu ti-e frica? Suntem doar noi doi...

-Nu, nu suntem! Uite-acolo, la cafeneaua din colt, la masa cu fata rosie sta Vlad A. Popescu si isi savureaza cafeaua. Stii? El este de parere ca "Viata face toti banii". „Ludică și parabolică, purtătoare a unui secret umor, ca aceea a lui Răzvan Petrescu sau a Doinei Ruști, proza lui Vlad A. Popescu se remarcă în același timp prin perspicacitate în înțelegerea-imaginarea modului de funcționare a psihologiilor. Personajele, repede și expresiv schițate, își dezvăluie modul de a gândi pe parcursul unor dialoguri alerte. Schimburile de replici, de pe poziții de obicei adverse, seamănă cu un meci de ping-pong și sunt captivante.“

- Eu nu vad nimic...

- Inchide ochii...Asa...Acum intredeschide-i si urmeza-ma...Aproape am ajuns langa el...

- ...Parca il vad si eu...Dar acolo cine este?

- Unde?

- Pe trotuarul celalalt, langa rondoul de trandafiri galbeni...Doamna aceea blonda cu ochelari...Cauta ceva parca...

- Esti extraordinar! Dar cum? Nu o recunosti pe Maj Sjöwall ? Este o mare scriitoare de carti politiste...Crimele ei sunt foarte greu de dezlegat. Nu ai citit ROSEANNA? "Pe fundul lacului Boren este găsit, din întâmplare, cadavrul unei femei tinere, pe care nu o cunoaște nimeni și care nu îi lipsește nimănui. După luni de zile în care ancheta nu duce nicăieri, cazul este abandonat. Cu toate acestea, Martin Beck refuză să se dea bătut și, timp de șase luni și jumătate, încearcă să înțeleagă cum poate să dispară cineva fără ca nimeni să îi ducă dorul. Răsturnările de situație pândesc la fiecare pas în acest roman provocator, care demonstrează că nu degeaba Maj Sjöwall și Per Wahlöö au fost supranumiți <<regele și regina romanului polițist>>."

- Nu, nu am auzit de ea ...Dar vad ca se aduna lume pe aici...E vreo intalnire?

- Nici vorba. Aici ne intalnim noi, toti cei care citim.

- Eu nu am mai citit de mult o carte...trebuie sa o recunosc.

- De aceea ti-a fost atat de greu sa vezi.

- Dar cine a construit toate astea?

- Editura All. Vezi tu? Cafeneaua din colt face parte din "Lista lui Alex Stefanescu", noua cladire de birouri...

- Si blocul de unde a iesit doamna cu cartile politiste ?

- Ah, ea vine de la "crime"!

- Oare de ce nu m-am gandit?

- Sunt multe lucruri aici la care nici nu te gandesti. Te las sa le descoperi singur. Eu plec.

- Unde pleci domnisoara? Trebuie sa te duc in oras...mi-ai platit doar...

- Multumesc. Faptul ca ai venit aici cu mine face toti banii si poate, vei intalni si alti cunoscuti...

- La revedere...

- La revedere si nu uita: " CU CÂT MERG MAI REPEDE, CU ATÂT SUNT MAI MICĂ"







O calatorie intermediata de Editura All, pentru SuperBlog 2014