Se intalneau deja de cateva saptamani. Bine, "se intalneau" e doar un fel de a spune. De fapt, mergeau cu acelasi autobuz, dimineata, la serviciu. Ea- micuta si suava ca un fluture in arsita verii, el- misterios si mereu imbracat cu gust si cu acelasi ceas vechi pe mana...probabil o amintire de la cineva drag. Era sigura ca o remarcase: ii vedea zambetul cand o observa pe locul ei in autobuz, ii simtea privirea atintita undeva, peste umar si ii auzea pasii in urma-i, pe trotuar...
Incepusera sa ii placa aceste intalniri de fiecare dimineata! Si pana atunci avea grija de ea, dar acum devenise mai cocheta. Si in plus, nu uita niciodata sa se invaluie in aburul parfumului pe care il purtase atunci cand l-a vazut prima data. Se simtea bine sub privirile lui si astepta cu nerabdare rasariturile de vara...
Apoi, intr-o zi, nu a mai venit. La inceput a intrat in panica: daca a patit ceva? Apoi a incercat sa fie indiferenta: in fond, ce ii pasa ei de un necunoscut?
...Dar pe cine incerca sa pacaleasca? Ii pasa! Il astepta...
Numai ca a venit concediul si spera ca in cele doua saptamani sa ii treaca nebunia. Spera ca el sa fi fost doar in trecere prin oras si sa nu il mai vada niciodata...
.............................................................................................
Era o dimineata frumoasa de vara cand s-a intors la serviciu. Soarele de la rasarit o invaluia in caldura lui, iar cerul de un albastru ireal coborase parca, in rochita ei cea noua...dar el, el nu a urcat in autobuz! ...Era dezamagita...si putin trista. De fapt, sperase ca il va reintalni...A coborat si mergea incet, pandindu-i pasii si, dintr-o data, i-a auzit! I-ar fi recunoscut dintr-o mie...A inceput sa tremure ...apoi a auzit o voce:
- Nu va suparati domnisoara, imi spuneti va rog frumos cat este ceasul?
- Imi pare rau, dar nu am ceas...i-a raspuns ea cu ochii atintiti pe mana lui.
- Al meu a stat! a raspuns el intrebarii din privirea ei.
Apoi au mers umar la umar pe trotuar, fara un cuvant, pana la poarta institutiei unde lucra . S-a oprit...ii simtea privirea atintita undeva, prin buclele aurii...A urcat treptele si a privit in urma...iar el era acolo, urmarind-o...
In ziua aceea parca plutea! Colegii isi dadeau coate si zambeau cu subinteles...Totul stralucea... Noaptea a trecut greu...foarte greu...ca atunci cand astepti ca in viata ta sa se intample o minune...
Dimineata a pornit tremurand spre serviciu...De data aceasta el o astepta in statie.... In mana avea o cutiuta ...a deschis-o si a scos un parfum...A inceput sa tremure: nu ii venea sa creada... Amazon .
- E pentru tine. Este parfumul tau, nu-i asa ?
I-a pulverizat un puff la incheietura care tremura in mana lui puternica . Aroma proaspata de bujor si iasomie a trezit-o la realitate, iar adierea de lamaie si rodie a facut-o sa viseze...din nou...cu ochii deschisi... ramuri scuturau petale albe in parul ei, ca un voal...
Atunci a simtit: avea si el un parfum seducator! Era pentru prima data atat de aproape de ea si ii simtea pielea respirand a piper...si lamaie ... si menta...si inca ceva, dar nu isi dadea seama ce...
- Era timpul pentru o schimbare...
A prins-o in brate si a sarutat-o...
......................................................................................
"Floare de muscata-
Palma-ncoronata,
Mana mea intinsa
Intr-a ta cuprinsa…
Sufla vantul-boare
Petala-n carare,
Patru-n iasomie-
Flori de cununie,
Sa sfinteasca locul;
Bata-te norocul
Cu trei flori de ceara
Stranse de cu vara
Cu gandul parere,
Dulce revedere,
Si doi stropi de roua
Picurand a ploua…
Vestejita floare
Nu canta cu jale
Ca a ta petala
Sta gata sa cada:
Din samanta ninsa
Floare necuprinsa
Se va naste dreapta,
Palma-ncununata."
- Iubito, de ce ai ramas asa? O sa intarziem!
- ...Trebuie sa ma parfumez...
S-a aplecat si a sarutat-o , asa cum facea in fiecare dimineata , de 15 ani...
- Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu