duminică, 3 august 2014
REVERIE
Caldura de azi mi-a amintit de aceasta poezie:
REVERIE
E vara.
Simti pamantul cum iti arde sub talpi?
Rochita cea alba ti-e lipita de trup.
Panglica de la palarie
A incremenit.
Si cerul palpita nebun.
Vezi nucul acela,in mijloc de lan?
Simti pamantul dogorind sub picioare?
Pasesti printre spice,
Si maci,
Si-albastrele;
Rochita fosneste;
Panglica flutura;
Cerul e-albastru;
Si arde…
Vezi nucul?
Sub poalele lui e racoare,
Iarba e inca plina de roua-
E calda…
Te-ntinzi…
Auzi vantul fosnind printre frunze
Si spice-aramii
Si maci
Si-albastrele?
Simti mirosul cel verde de nuc
Si dulcele graului copt?
Te mangaie iarba
Pe talpi si pe fata,
Pe maini?
E racoare…
Iar cerul albastru e atat de departe!
Doar soarele arde prin frunze de nuc
In mii de luceferi…
E numai lumina-
O alba lumina
Te cheama din frunza…
Lumina alba…
Lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Caldura de azi mi-a amintit de aceasta poezie:
REVERIE
E vara.
Simti pamantul cum iti arde sub talpi?
Rochita cea alba ti-e lipita de trup.
Panglica de la palarie
A incremenit.
Si cerul palpita nebun.
Vezi nucul acela,in mijloc de lan?
Simti pamantul dogorind sub picioare?
Pasesti printre spice,
Si maci,
Si-albastrele;
Rochita fosneste;
Panglica flutura;
Cerul e-albastru;
Si arde…
Vezi nucul?
Sub poalele lui e racoare,
Iarba e inca plina de roua-
E calda…
Te-ntinzi…
Auzi vantul fosnind printre frunze
Si spice-aramii
Si maci
Si-albastrele?
Simti mirosul cel verde de nuc
Si dulcele graului copt?
Te mangaie iarba
Pe talpi si pe fata,
Pe maini?
E racoare…
Iar cerul albastru e atat de departe!
Doar soarele arde prin frunze de nuc
In mii de luceferi…
E numai lumina-
O alba lumina
Te cheama din frunza…
Lumina alba…
Lumina!