joi, 10 noiembrie 2016

CLUJUL, AZI



        Parca se prabusea cerul peste oras...



...dar Cineva, acolo Sus, a spus: "inca nu!"...

miercuri, 9 noiembrie 2016

VINE, VINE MOS CRACIUN!



  Copil drag, 
sa nu te grabesti sa cresti!

Datorita tie noi credem in magia Craciunului!

 

marți, 8 noiembrie 2016

COVORUL OLTENESC - INTRE TRECUT SI VIITOR



    Mi-o amintesc pe bunica : inalta, slaba, iute ca o zvarluga . De primavara pana toamna trebaluia prin gradina ( si gradina ca a ei nu avea nimeni cale de 7 sate! ) , iar iarna isi "intindea" razboiul si tesea.





Ma asezam la stanga ei si ii priveam fascinata mainile care se miscau intr-un ritm ametitor. Degetele i se impleteau printre firele de urzeala si ite , apoi batea cu spata . La fiecare pas apasa pedalele si schimba itele. Si nu o data ma bagam sub razboi ca sa vad cum se petrece minunea ...Era insa, dincolo de puterea mea de intelegere.

   Iar pentru ca sa nu ii mai incurc firele , bunica imi dadea de lucru: sa deapan  sculul de lana intins pe vartelnita si apoi sa il asez pe suveica.



   Era raspundere mare pentru mine si ma straduiam din rasputeri sa fac lucrurile cum se cuvine. Si in timp ce eu imi incurcam degetele prin fire , ea aduna pe sulul razboiului minunatii colorate pe care mai apoi le aseza pe jos sau pe pereti. Desluseam acolo pasari si flori, rauri si copaci , dar si semne pe care nu le intelegeam , totul in nuante albastru si verde in contrast cu visiniul stralucitor.

   Daca regret ceva este faptul ca nu am pastrat ( sau mai bine zis - parintii mei nu au pastrat) nici macar unul dintre aceste covoare oltenesti pline de istorie si poveste... 

   Am aflat insa, ca traditia merge mai departe , dusa de oameni cu dragoste pentru frumos si talent , care vor sa aduca in casele noastre un strop de magie cu ajutorul acestor covoare traditionale . Atelierul lor este la o aruncatura de bat de satul bunicilor mei, in Macesul de Jos , si folosesc aceleasi fire de bumbac si lana- nimic artificial , nimic ostentativ , totul creat cu migala si natural.

   Mie mi-a atras atentia acest model





care seamana foarte mult cu ceea ce facea bunica . Verdele stralucitor ma duce cu gandul la viata, iar nuantele jucause de roz si visiniu contrabalnsate de acel gri-otel imi dau pofta de joaca. Motiv pentru care l-as aseza in camera micutei , intre birou si pat , locul unde se intalnesc toate jucariile si dorintele ei. Ar fi , daca vreti, o punte intre copilaria mea si viitorul ei , mai ales ca viseaza sa devina designer de interior ...

   Pana atunci insa , va invit sa le vizitati site-ul si pagina de facebook si sa ii incurajati cu un "like" , facand astfel o investitie in pastrarea traditiilor si ducerea lor mai departe. 

   Fiindca , asa cum spunea un intelept, "un popor fără tradiţii este un popor fără viitor."




luni, 7 noiembrie 2016

DESPRE INTERNET , CU CALM



    Nu pot spune ca sunt dependenta de internet.
    Dar nici ca pot trai fara el.
    Poate 2-3 saptamani, in concediu... Exagerez: asta-vara am rezistat 5 zile... dar in toate exista un inceput, nu-i asa?

   Apoi m-am gandit: de ce sa traiesc fara internet cand pot trai foarte bine cu el? Orice as face si oricum as intoarce-o am nevoie de aceasta conexiune cu lumea : ca sa ma dezvolt pe linie profesionala ( carti de specialitate gasesc tot mai greu, participarile la sesiuni si congrese au devenit tot mai costisitoare) si personala ( ce m-as face fara blog?) , sa scap de alergatura prin magazine dupa cel mai bun produs la cel mai bun pret sau sa ma relaxez vizionand un film ( la cinematograf imi lipsesc pernuta de la spate si...ciocolata calda din mana) ori sa tin legatura cu cei dragi plecati departe...

    Dar ce te faci atunci cand cade net-ul? Oricat de rapid si performant ar fi  are si el momentele lui de... slabiciune , sa zicem asa , in termeni mai putin academici. Trantesti... arunci vorbe nu tocmai frumoase printre dinti...sau astepti calm sa-i treaca?

    Eu ma "bat" cu internetul de vre-o...15 ani. Eram studenta si cautam informatii pentru lucrarea de licenta. Mi se pare ca a trecut o vesnicie de atunci -  internet prin cablu , fara wireless , cu viteza de "marfar" ; daca pica , nici o problema ! Era la ordinea zilei...

    ...Iar cei de la D-Link aniversează 30 de ani de la înființare, ceea ce este enorm pentru un brand care construiește produse tehnologice - soluţii de conectivitate wireless, broadband, dispozitive electronice digitale, comunicaţii de voce şi date pentru locuinta sau birouri ...


...si au grija ca noua sa nu ne mai "cada" net-ul  !...

     Pentru ca , asa "independenta" cum sunt, tot ma enervez daca ma lasa cand imi este lumea mai draga. Cum adica isi permite sa ma lase balta exact atunci cand am eu de lucru? Asta-vara de exemplu: eram cu micuta la antrenamente si pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut ( gen cumparaturi ori achitat facturi- orice moment trebuie exploatat la maximum, nu? ) , mi-am luat tableta cu hotspotul aferent in ideea ca voi castiga timp scriind pe blog textul unor retete pe care trebuia sa le public obligatoriu pana la miezul noptii. Nu era mare lucru- doar le gatisem! Scriam pasii , iar acasa nu mai trebuia  decat sa inserez fotografiile. Zis si facut ! M-am asezat confortabil pe o bordura , mi-am activat hot-spot-ul , l-am asezat la loc sigur in buzunarul rucsacului si m-am asternut pe scris. 



  Si scriu...si scriu ... linistita fiind ca tot ceea ce astern acolo, pe ecranul tabletei, se salveaza automat. Dar la un moment dat mi-a trecut prin minte o idee, asa ca o strafulgerare: totusi, merge net-ul? Si...surpriza! Modemul meu era...mort! Scrisesem deja 2 retete si incepusem sa tremur...Am incercat eu sa il resuscitez, dar degeaba! Crezusem ca are destula baterie , dar...pas! Ce sa fac? Sa las pagina deschisa pana cand ajung acasa si ma conectez la reteaua wi-fi personala? Nu eram sigura ca ma tine nici bateria tabletei pana atunci... Si am facut lucrul de care nu ma credeam in stare: am butonat telefonul pana cand am reusit sa intru in setari si sa il transform in hot-spot ! Mi-am salvat materialul scris , am deconectat toate dispozitivele si m-am plimbat aiurea prin parc pana cand s-a intors micuta. Am inteles atunci ca da, graba strica treaba, dar si ca rabdarea si calmul te ajuta sa treci si marea daca este nevoie. 

   Ce am dedus eu din toata aceasta intamplare? Ca am nevoie de un modem nou, care sa nu ma lase la greu. Si pentru ca tot am vorbit despre produse de conectivitate si retelistica am aflat ca produsele D-Link se găsesc la Altex, eMag, Flanco, PC Garage, EvoMag sau cel.ro si ca  a lansat pe piata produse Green pentru a proteja mediul inconjurator .



vineri, 4 noiembrie 2016

DORINTE INSIROPATE


.......................................................................

Orele stau nemiscate la rand
Si-asteapta
Sa iasa din nefiinta,
Sa-si verse
Prea-plinul
De doruri si vise;
Clipele curg
Ne-ncetat peste lume,
Cu cate-o dorinta
De implinit,
Mereu
Tot mai multe
Pentru fiece ora
Venita la rand…



    Sunt versuri scrise acum 16 ani. La cumpana dintre  secole si milenii. Imi facusem o lista cu ceea ce imi doream sa realizez de atunci in colo , tinand cont ca viata mea luase o noua turnura, dupa un an 1999 infernal. Si am realizat ca erau lucruri pe care le puteam face de mult "daca"...Si am hotarat ca nu voi mai lasa sa treaca nici o oportunitate fara a o exploata la maxim. Pentru ca fiecare clipa care trece fara a-i indeplini menirea pentru care vine, este o clipa pierduta.

    De ce mi le-am amintit tocmai acum? Pentru ca peste exact 16 ani voi implini ...60 ... Stand si calculand , din punct de vedere matematic pare mult , din orice perspectiva ai privi lucrurile . Pe de alta parte, daca inchid ochii si ma gandesc ca in urma cu 16 ani imi doream sa fiu exact ceea ce sunt acum imi pare ca nu a trecut mai mult de o clipa!

   Aveam 28 de ani si imi doream sa citesc 100 de carti si sa vizionez 100 de filme; sa le spun parintilor cat de des pot ca ii iubesc si sa invat sa ma iubesc asa cum sunt; sa scriu o carte si sa fac mult sport; sa plantez un pom si sa ma bucur de fiecare moment; sa invat sa spun "nu" si sa fac numai ceea ce imi place; sa am o familie frumoasa si sa fiu "eu", fara nici un artificiu de calcul... Si DA! am reusit toate astea ! Sa nu ma intrebati reteta , pentru ca nu am una universal-valabila. Pot sa va spun doar ca in fiecare dintre noi zac virtuti care de-abia asteapta sa fie descoperite si trezite din amorteala. Trebuie doar sa le cauti.

    Si fiindca veni vorba de dorintele pe care  vreau sa mi le indeplinesc pana la 60 de ani - in afara de a fi cu totii sanatosi si fericiti - as alege 5 la numar:


1. Sa le spun celor dragi ca ii iubesc in fiecare zi - am invatat ca , desi nu cuvintele conteaza, vine o clipa in care iti doresti sa le fi rostit mai des...




2. Sa am o casa cu gradina si multe flori - o floare imi aduce mereu zambetul pe buze si imi infrumuseteaza ziua.




3. Sa merg la un meci de fotbal adevarat, undeva in Europa - pana atunci ma multumesc cu ceea ce pot urmari pe stadionul din orasul meu; uneori chiar ai ce vedea!




 4. Sa fac dragoste in mare, pe o plaja pustie...






5. Sa trimit un mesaj intr-o sticla...




...de sirop YO 

    De ce un mesaj ? Pentru cine? Unde? 

    Va fi un mesaj pentru mine, cea care va avea atunci 60 de ani, un mesaj care va cuprinde cele 5 dorinte de pe aceasta lista si rugamintea ca cel care il va gasi sa mi-l returneze ...daca il va gasi cineva...

    De ce intr-o astfel de sticla? In primul rand pentru ca este delicios si facut dupa o reteta traditionala din Austria , care ofera o experienta unica ce te cufunda in lumea aromata si racoritoare a fructelor.








   Apoi, pentru ca are o forma futurista si cu siguranta va atrage atentia celui care o va vedea plutind...

   Si nu in ultimul rand, pentru ca YO sarbatoreste 60 de ani de la lansare, ani in care au invatat din greseli si au acumulat multa experienta . Asa ajung la noi astazi , stropi de savoare care ne trimit cu gandul in copilarie , amintindu-ne de siropul bunicii, dulce si delicios. Numai ca acum nu ni se mai lipeste de degete si nici nu mai riscam sa...spargem sticla... deoarece YO are :

  • dop antipicurare => Fara degete lipicioase!
  • rezervor de sirop => Pentru dozare mai usoara!
  • prindere ergonomica => Mai usor de tinut si mai usor de turnat!
  • PET din material de calitate => Usor si rezistent la spargere!

 Tu ce iti propui sa faci pana la 60 de ani?

joi, 3 noiembrie 2016

SUPA-CREMA DE DOVLEAC



    Nu am facut niciodata, dar mi-am zis ca merita sa incerc.        Dovleacul il aveam de la tara , mi-a mai ramas sa caut cea mai buna reteta. 
     Bine-inteles ca nu am gasit-o si a trebuit sa...personalizez ceea ce am gasit.


SUPA-CREMA DE DOVLEAC





Ingrediente:
  • 500 g dovleac placintar
  • 500+250 ml apa
  • sare de mare Kotany
  • cardamon macinat Kotany, cat iei cu 3 degete
  • 1 lgt Maggi secretul gustului legume
  • 1 lg ulei aromatizat cu oregano
  • 3 lg smantana

Mod de preparare:

   Dovleacul il tai felii, il speli si il pui la fiert in 500 ml apa cu sare.



    Cand este fiert il lasi sa se racoreasca si il cureti de coaja.



    250 ml apa pui la fiert cu lingurita de Maggi.



     Dovleacul il pasezi cu ajutorul blenderului vertical si adaugi, alternativ, supa si smantana.





    La final aromatizezi cu uleiul si cardamonul.



    Servesti imediat alaturi de bruschete/ biscuiti cu susan.



Pofta buna!

Tips &tricks:  In loc de apa poti folosi supa daca ai gata facuta.
                        Cardamonul si uleiul aromatizat cu oregano face supa foarte racoroasa, deci o poti    servi si rece.