DUMBRAVA COPIILOR

  Vântul adie blând, răscolind arșița care s-a abătut asupra orașului... Este mult prea cald ca să ieșim afară, mult prea cald ca să stăm în casă...
  Citim: ea o carte de Jules Vernes ( " 800 de leghe pe Amazon ") , eu una de parenting ( încerc să fiu cea mai bună mamă pe care fetița mea,  adolescentă în devenire, o poate avea ).

  - Of, ce n-aș da să fiu și eu acum pe malul apei, la umbră! Să ascult păsările și apa să îmi mângâie tălpile, să privesc cerul printre frunzele care dansează în vânt! ...

  Oftatul ei profund mă scoate din atmosfera cărții...

  - Hai să mergem în parc! Îi propun. 
  - Acum? Ne topim pe drum...

  Privesc ceasul de pe noptieră. Are dreptate. Este deja ora 12.30.

  - Uite cum facem: ne uităm puțin la televizor, apoi mă ajuți să pregătesc prânzul. 
  - La ora asta nu e nimic interesant.  Nu ne uităm mai bine pe youtube? Ai văzut că sunt și lucruri interesante...
  - Nu pot să te contrazic, dar parcă aș avea chef de niște desene animate mai deosebite...
  - Mami, cred că te-a afectat căldura...

  E modul ei delicat de a-mi spune că am ieșit din tipare. Pentru că da, sunt foarte atentă cu informația pe care ea o primește, indiferent de canalul de comunicare. Dar chiar mi-ar fi prins bine câteva minute de desene animate. 

  -Uite, mami, serialul acela nou de pe Cartoon Network: " Craig și dumbrava "!

 - Un fel de " Dumbrava minunată "?
 - Să știi că da. Doar că nu este vorba despre Patrocle, pitici , domni și domnițe, ci despre un băiat pe nume Craig ,care împreună cu prietenii lui se refugiază în Dumbrava de pe pârâul de lângă casă. El este cel care dă tonul distracției: inventează jocuri și reguli, elaborează planuri- un adevărat lider pe care ceilalți îl urmează, chiar dacă uneori mai și greșește. Și din greșeli putem învăța, nu-i așa?

  Auzind-o mi-am amintit de cuvintele Domniței lui Sadoveanu: cândva dumbrăvile erau mai multe și legate între ele, iar sălbăticiunile hălăduiau nestingherite. Poienile ascundeau flori și zmeurișuri , fluturi și licurici... Acum...

 Acum nu cred că există pădure din care să nu răzbată zgomot de fierăstraie. Ba chiar am văzut mulți copaci bolnavi, uscați...dealuri întregi păreau că fuseseră atacate de o armă nevăzută. Din păcate ne-am rupt legăturile cu natura . Neglijăm faptul că poluând, ne îmbolnăvim pe noi înșine. 

  Și iată că vine un serial de desene animate care trage un semnal de alarmă, sensibilizându-i pe cei care sunt cei mai expuși. Copiii noștri, în era digitală, sunt învățați să iasă afară, la joacă, în " Dumbrava de lângă casă ", să dea frâu liber imaginației, să îngrijească și să descopere minunățiile naturii. 

  Am lăsat-o pe micuță să urmărească serialul și am mers în bucătărie. Mi-am aruncat privirea pe fereastră și am constatat că și noi avem o mică oază în fața blocului. Acum câțiva ani s-a făcut o acțiune de plantare a unor copăcei. Nu știu ce specie sunt, dar au o umbră deasă și răcoroasă. Atunci mi-a venit o idee...

  - Mami ,la ce te uiți?
  - După ce mâncăm mergem în dumbravă!
  - Unde?...

  I-am arătat spațiul verde. A stat pe gânduri preț de câteva clipe și a început să țopăie:

  - Mergem să citim afară?!

.......................................................................................

  Am coborât, am adunat hârtiile ( recunosc că nu erau prea multe) ,am udat florile, am întins pătura și am început să citim. Vecinii au ieșit pe la ferestre și ne priveau mirați. Apoi am avut o surpriză: tanti de la etajul 2 a coborât cu niște prăjiturele și s-a așezat lângă noi. S-a ridicat cu greu la final, dar ne-a povestit multe întâmplări frumoase din dumbrava ei de la țară: cum se jucau de-a v-ați- ascunselea prin tufișuri și  se speriau de șuieratul vântului printre crengi, cum umbrele păreau monștri din poveste sau cum căutau comorile lui Statu-Palmă- Barbă-Cot. Ascultam vrăjite și nici nu am observat că lângă noi s-au mai așezat și alți copii.

  De atunci, în fiecare dimineață micuții ies să ude florile și copăceii, adună frunzele uscate, își întind păturile și se joacă. Astăzi, trecând pe lângă ei, am văzut că și-au extins teritoriul spre celelalte scări și căutau comori: pietricele, capace, furnici sau orice altceva le stârnea interesul. Aveau chiar și un melc ,căruia 2 fetițe îi cântau de zor " melc-melc,codobelc". 

  Și am mai remarcat un lucru: de când copiii au pus stăpânire pe dumbravă, aceasta s-a înveselit! Frunzele sunt mai verzi, florile mai frumoase, iar porumbeii tot mai îndrăzneți. 

  Uite-așa, inspirate de un film de desene animate difuzat de Cartoon Network în fiecare zi ( de luni până  vineri) de la ora 12.40 , am însuflețit spațiul  verde din fața  blocului. Prichindei de toate vârstele se întâlnesc,  strâng  gunoaiele aruncate de adulți  mai puțin  responsabili, plivesc rondourile de flori , udă (iți vine să îi strângi în  brațe când  îi vezi cu sticluțele de apă în  mânuțele lor mici) , caută melci și furnici, ascultă povești sau inventează ei altele , hrănesc  porumbeii și ronțăie cu poftă bunătățile pregătite de bunicuțele din bloc...Însă niciodată nu uită să lase totul curat în urma lor .