CÂND PĂRINȚII ÎȘI DAU COATE...

  ...copiii încasează bobârnace ! Știu că nu sună foarte academic, dar nici nu simt nevoia să fie . Și  nu pot să tac atunci când văd cum părinții își exclud cu bună știință copiii din colectivitate. Nu trebuie să fim prieteni la cataramă și nici ei de nedespărțit, însă atunci când vine vorba de o acțiune comună la școală ar trebui să fim toți pentru unul și unul pentru toți. 

  Să renunțăm la orgolii, să dăm dovadă de înțelepciune, să înțelegem că nici unul dintre noi nu deține adevărul absolut și că, până la urmă, minoritatea se supune majorității. 

  Pentru că cei mici sunt cu ochii pe noi și ne imită comportamentul. Dacă noi suntem mereu împotriva celorlalți, vor învăța că au întotdeauna dreptate. Dacă, în schimb, dăm dovadă de înțelegere, vor ști să fie toleranți. 

 Nu am pretenția că sunt părintele perfect, dar încerc. Și mă refer aici la relația mea cu școala, cu colegii de clasă ai fetiței mele, cu ceilalți părinți. 

  Pentru că atunci când noi, părinții, ne dăm coate și nu știm care dintre noi este mai deștept, copiii suferă și primesc bobârnace de la viață.