MANSARDA CU VISE

                Amintiri din copilaria mea


   Dintr-odata, amintirile dau navala: curtea bunicilor…un sat din inima Olteniei…dimineti asurzitoare de carduri de gaste…tarana fierbinte si aerul asijderea…lubenita si pepeni…Dasnatuiul…si ea: slaba,iute ca o zvarluga,cu o inima mare- bunica mea…si el: inalt,bine facut, aprig la manie, cu suflet de copil-bunicul meu…si eu: botul de om pe care l-au crescut de cand aveam 6 luni...Imi amintesc ca am crescut asteptand vacantele de vara. Iar ei au imbatranit de la o vacanta la alta .

   Era "raiul pe pamant " acolo, in casa bunicilor. Dragii de ei , ar fi fost in stare sa imi aduca si luna de pe cer daca as fi cerut-o. Doar ca eu nu imi doream decat un colt al meu, un colt in care sa desenez, sa citesc, sa scriu, sa visez ... fara sa ma deranjeze fratii sau verisorii mai mici. 

  Bunica a fost cea care , desi nu mersese nici macar o zi la scoala! ( semna "cu degetul" in acte...) , m-a incurajat sa visez si l-a convins pe bunicul sa imi amenajeze un colt de pod. Langa lucarna a asternut o plapuma mai veche , peste care a intins un pres tesut de ea , a aruncat niste perne si a asezat un borcan cu flori proaspete, de camp. Cand am ajuns in vacanta de dinainte de clasa a 8-a , nici nu am apucat sa las bagajele ca m-a prins de mana si m-a dus la piciorul scarii ce ducea in pod. Mi-a facut semna sa urc, iar cand am ajuns mi s-a taiat respiratia . 
  Am coborat cu genunchii tremurand si am vazut-o cum isi stergea lacrimile cu un colt al sortului. 

   Acolo am inceput sa scriu, sa desenez , sa visez...Printre porumbei , si nuci, si struguri intinsi la uscat am scris prima mea poveste si pictam norii ori stelele Caii Lactee...

  Din pacate anii au trecut, bunicii au plecat la stele, iar casa...casa este acum a altor bunici.


                      Visele pot deveni realitate


  Mi-au ramas insa visele. Vise pe care le impartaseste si fetita mea. Deseneaza, scrie si priveste la stele dintr-un colt al camerei. Isi doreste o casa cu mansarda la bunici. 

  De ce nu? M-am intrebat. Acum este mult mai usor. Exista materiale de constructie , exista ferestre, exista maestri ai amenajarilor interioare, exista aplicatii care te pot ajuta. 

    Una dintre acestea este MyDaylight VELUX , disponibila atat in GooglePlay, cat si in AppStore , pentru inspiratie si ajutor. Velux este o companie daneza ce a fost infiintata in urma cu 75 de ani pornind de la viziunea fondatorului, Villum Kann Rasmussen, ce dorea să asigure lumină naturală, aer proaspăt şi calitate vieţii oamenilor. VELUX vine de la VEntilatio (ventilație) și LUX (lumină în limba latină), fiind prima companie din țară care, acum 21 de ani, a promovat ideea de a trăi la mansardă și totodată, beneficiile mansardei ca spațiu de locuit, luminat și ventilat natural.

  Am descarcat si eu aplicatia si m-am jucat putin. Este foarte usor de utilizat ( daca m-am descurcat eu, care sunt un antitalent in tehnologie...) si mult mai usor de pus in practica . 

   Ferestrele Velux au acum geam termoizolant altcătuit din 3 foi de sticlă , ceea ce ofera incaperii un confort termic crescut , dar si o izolare fonica suplimentara. Beneficiaza de operare de sus ceea ce iti da posibilitatea de a aseza un birou dedesubt , dar si de a deschide fereastra daca vrei sa te bucuri de aerul proaspat al diminetii si ciripitul pasarilor. Indiferent ca locuiesti la tara sau la oras, aerul din casa poate fi de pana la 5 ori mai poluat decat cel de afara. Sa deschizi fereastra este un gest care iti imbunatateste starea de sanatate. Dar acesta trebuie sa poata fi facut cu usurinta . 

   Cat despre faptul ca lumina naturala stimuleaza procesele cognitive la copii , este un fapt deja recunoscut de catre oamenii de stiinta. Motiv pentru care as folosi 3-4 ferestre pozitionate spre apus , astfel incat sa putem admira in voie dealurile impadurite . Va putea desena copacii, si norii, si dealurile ,

 iar seara, inainte de culcare , va calatori printre stelele din Calea Lactee sau ii va scrie versuri omului din Luna.

  
   Si pentru ca imi place sa mai copilaresc cu ea, imi voi aseza si eu un fotoliu in care ma voi relaxa citind sau privind-o pe ascuns, in zilele sfarsitului de saptamana cand vom merge sa petrecem timp impreuna cu ea.

  Amintindu-mi de praful asternut in podul bunicilor am inteles cat este de important sa regandim spatiile in care traim . Incepand cu fiecare individ in parte , trecand prin companii si ajungand la guverne, toti avem responsabilitatea de a ne asigura ca locuintele noastre sunt spatii sanatoase pentru noi si copiii  nostri.