BASCHETUL ÎNTRE ZÂMBET ȘI LACRIMI

  Larma mare în curtea școlii. O mulțime de fetite rad, glumesc, aleargă. Lângă ele , adulții le privesc îngăduitori. Ce frumoasă este viața la 10 ani! 

  Lucrurile se schimbă însă la intrarea în sala de sport. Unele zâmbesc în continuare, altele se transformă radical - încrâncenarea ia locul veseliei. Nu mi-am putut imagina că un antrenor își poate mobiliza elevele cu îndemnuri că " impinge-o! Bagă-te în ea! Scoate-o din joc! "... Și fetele le urmau în tocmai indicațiile... Poate că aș fi tăcut în continuare dacă nu m-ar fi deranjat atitudinea pasivă a  arbitrilor . Chiar dacă ceilalți antrenori protestau, iar părinții din tribună începuseră să vocifereze la fiecare impact mai dur! 

  Fetele noastre au început să se teamă să mai intre la minge. Unele erau zgâriate, altele își înnăbușeau lacrimile de durere. La antrenamente fuseseră învățate că baschetul este un joc frumos , nu o luptă corp la corp! 

  Până la urmă inevitabilul s-a produs : una dintre fetițe a căzut și s-a accidentat destul de grav. Dincolo de suferința ei, a colegelor de echipă , a părinților și a staff-ului tehnic, la reluarea jocului au continuat nu numai atacurile agresive ale jucătoarelor, ci și îndemnurile la luptă venite de pe bancă și indiferența arbitrilor....

Decizia antrenorilor a fost una justă: au scos echipa din teren și au refuzat să mai joace! 

  Fetele au izbucnit în lacrimi! Însa dupa ce li s-au explicat motivele deciziei luate   au început să zâmbească din nou. Mai timid este adevărat, însă au înțeles că nu victoria cu orice preț este esența sportului , ci cu totul altceva.

  La 10 ani baschetul înseamnă bucurie, înseamnă joacă, înseamnă prietenie . Așa se cresc viitorii campioni. Având grijă de sufletul lor, educandu-le psihicul , intarindu-le valorile morale primite în familie! 

  Poate că fiica mea nu va ajunge o mare baschetbalistă. Dar știți ceva? Nici măcar nu îmi pasă! Ceea ce vreau eu este ca ea să fie sănătoasă, să crească frumos, să se dezvolte armonios, să lege prietenii, să intre zâmbind în sala de antrenamente și să se bucure de ceea ce face!

   Iar antrenorii și întreg staff-ului Napoca Baschet School îi oferă toate acestea și ceva în plus! 

Și pentru asta le mulțumesc!

  Micuțelor care au părăsit ieri terenul în lacrimi nu pot să le spun decât "fruntea sus! " . Aveți exemple frumoase de urmat în fetele de la U18 , care au câștigat toate meciurile.... cândva și ele au fost ca voi!

    Update - la cererea unei cititoare, desi nu cred ca am scris undeva ca cineva anume a fost vinovat de producerea accidentarii: in acel moment faza se desfasura in alta parte a terenului si fetita a alunecat . Doar ca indemnurile antrenorilor sunt reale... Si de aici ar trebui pornita discutia.

   Pentru ca asa cum spunea marele sportiv Gabi Balint , "Copiii au uitat ca sportul inseamna sanatate, voie buna , educatie, disciplina." Eu as adauga ca si adultii au uitat ce inseamna SPORTUL...Din pacate.