BAGHETA MAGICA A SCRISULUI

    Au trecut niste ani de cand nu mai scriu pe foile cu linii albastre.
   
   Insiram povesti tesute cu cerneala visurilor de copil. Eram printesa la fel de usor precum eram un copil orfan gasit intr-un lan de grau. Inalceam cuvinte pe care penita le aseza cuminte pe randurile albe. Si daca a doua zi visam sa fiu o tarancuta- mbujorata stergeam si o luam de la capat. Stergeam cu radiera . Uneori rupeam hartia de atata sters... As fi vrut sa am ceva asa, ca o bagheta magica, o bagheta care sa stearga ce am scris gresit pentru ca apoi sa rescrie noile mele ganduri.
  Dar din pacate...pe vremea mea...nu exista asa ceva.
  
   Din fericire...pe vremea fetitei mele...asa ceva exista! De fapt s-au nascut in acelasi an ,2007, fetita mea si pixurile Pilot Frixion .

                             


  Cu ajutorul rollerului -minune ea scrie, sterge si rescrie din nou, astfel incat paginile caietelor parca sunt desenate: fara pete, fara stersaturi inestetice, fara greseli. Am invatat-o sa creeze felicitari si sa scrie pe ele cateva cuvinte. Este fericita. Pentru ca desi inca scrie si deseneaza  stangaci , poate sterge si corecta fara ca ele sa isi piarda din valoare. Am invatat-o ca "a scrie" este cel mai frumos dar , iar o felicitare este de multe ori un cadou mai pretios decat orice obiect, oricat ar fi de scump. Sunt clipe pe care nu le-as sterge cu nici un pret!

  Desi au fost momente in viata in care as fi vrut sa am o radiera magica si sa sterg cateva cuvinte, ori niste gesturi sau pur-si-simplu anumite intamplari. Dar din pacate nu exista asa ceva.

  Si daca totusi , cineva mi-ar trimite un pix al dorintelor cu care sa imi rescriu viata? Cineva de la Dacris , unic importator al acestei minuni? Oare asupra carui moment as reveni si l-as schimba? Grea intrebare...grea decizie... Chiar daca am gresit si nu am facut intodeauna cea mai inteleapta alegere , am invatat cate ceva si fiecare astfel de impas m-a definit mai apoi , transformandu-ma in ceea ce sunt acum.

  Ma gandesc la copilarie. Cred ca putini oameni ar sterge ceva din acea perioada. Eu, cu siguranta, nu as face-o!
  
  In adolescenta am luat o singura decizie  pe care o regret si azi; nu ma pot abtine sa nu ma intreb "cum ar fi fost daca" nu as fi renuntat la atletism? Eram buna...luasem chiar cateva diplome ( pe vremea aceea nu se dadeau medalii si premii) si distinctii pionieresti pentru performantele obtinute la Daciada ( va mai amintiti?). Insa am inceput liceul . Intrasem la cel mai bun  din oras si am fost pusa in situatia de a alege: scoala sau sport! Am ales sa invat . Dar cred ca le-as fi putut face pe amandoua. De-ar fi sa sterg vre-un moment din viata mea acesta ar fi acela. Nu stiu daca a fost o decizie gresita . Poate ca o mana invizibila mi-a dirijat pasii astfel incat sa nu am deziluzii si m-a ferit astfel de alte decizii mai putin intelepte. 
  
   De-a lungul vietii de adult au mai fost momente pe care as fi vrut sa le uit si sa le sterg definitiv, sa le rescriu si sa o iau de la capat...de la alt capat...insa mi-as dori sa fi devenit exact ceea ce sunt: o femeie puternica si sensibila in acelasi timp, uneori cu capul in nori si cu picioarele pe pamant...Credeti ca ar fi posibil?

  Voi ce ati schimba daca ati avea aceasta posibilitate? Care moment din viata va revine mereu in minte si va face sa va intrebati "cum ar fi fost daca..."?