DOMNULUI PROFESOR, CU DRAG

            O dimineata mohorata de aprilie... Mult prea mohorata pentru anotimpul din calendar... In banca a doua , pe randul din mijloc, o eleva din clasa a 7-a, cu cordeluta sprijinindu-i buclele rebele, isi framanta mainile in poala uniformei. Din clipa in clipa trebuie sa intre in clasa profesorul de matematica .
      Cu o pereche de ochelari pe nas si inca una atarnandu-i la gat , cu indicatorul intr-o mana si catalogul in cealalta apare in cadrul usii . Privirea sfredelitoare se atinteste asupra ei , apoi matura intreaga clasa. Se aseaza la catedra si se incrunta...Nu e semn bun, dar cu dumnealui nu se stie niciodata ce pregateste.

    - Scoateti o foaie de hartie!

     Elevii incep sa se foiasca in banci si caietele fasaie. Apoi dispar in ghiozdane. Toti stiu ca nu e de gluma: mai bine iei un 4( patru)  cinstit decat un 1 ( unu), nu-i asa? Cand  sunt pregatiti incepe sa scrie pe tabla. Un singur exercitiu...Si 10 minute timp de rezolvare. Apoi micul ravas din coltul tablei :" Intai gandim , apoi vorbim/scriem."...Palmele ii transpira. Era unul dintre exercitiile de la Olimpiada. Si-l aminteste perfect. L-a rezolvat dintr-o suflare. La fel si acum. Nu i-a luat mai mult de 5 minute...Priveste pagina parca in gol. Este corect. De ce le-a dat tocmai acest exercitiu?

   - Ai luat 8 ( opt). E bine. Dar puteai mai mult.

    A tresarit la auzul vocii soptite. Nici nu il auzise apropiindu-se. Dar nu era ceva nou. A zambit usor. Nu era rau deloc. Subiectele fusesera grele. Recunoscuse si dansul.

    - Ati terminat? Trimiteti foile spre prima banca.

    Din clasa se aude un oftat prelung. Majoritatea paginilor erau goale. Nu fusese un exercitiu greu, dar avea o smecherie. Daca nu rezolvai foarte multe , cu greu iti dadeai seama...

   - Dar de ce oftati asa? A fost greu?! Ce va tot spun eu de trei ani incoace? " Repetitia este mama invataturii." Am dreptate?

    Un "da" firav se aude dinspre primele banci.

   - A fost doar un test pentru voi si pentru mine , totodata. Exercitiul este de la Olimpiada. Amalia l-a rezolvat. A primit o nota onorabila si o felicit pentru asta. Are un 10 ( zece) in catalog, ca de obicei...

    Restul elevilor incep sa aplaude . Se ridica timid in picioare si simte cum ii ard obrajii.

    - Anul viitor astept o nota mai mare, iar la treapta sper sa fii mai atenta si sa te apropii de 10 ( zece)! Cand simti ca te impotmolesti la vre-o problema aminteste-ti ca drumul cel mai scurt spre rezolvare este chiar in mintea ta. Si nu uita: "Perseverenta este mama succesului!"

...........................................................................

  Sunt cuvintele care imi rasuna si azi in minte. La Olimpiada din clasa a 8-a am luat 9(noua), iar nota primita la examenul de admitere in liceu l-a facut sa imi spuna :"Mitulut( asa ma alinta dumnealui, pentru ca eram mica si firava), sunt mandru de tine!"

  Anii au trecut, domnul profesor a imbatranit , iar noi ne pregatim de aniversarea a   30 de ani de la absolvire. Va fi o intalnire plina de emotie , deoarece multi dintre profesorii de atunci au plecat printre ingeri. Insa celor care vor fi alaturi de noi vrem sa le pregatim mici surprize . Surprize care sa le arate pretuirea noastra pentru tot ceea au facut de-a lungul anilor . Iar dumnealui, in mod special, vreau sa ii pregatesc eu cadoul: un vin cu traditie, etichetat manual, un vin de colectie.  




                         



 
    Am cautat ceva care sa ii aminteasca de anii aceia, cand ne invata ce este perseverenta, cat de mult inseamna sa fii atent si sa ai incredere in tine. M-am oprit asupra unui vin ale carui note florale de trandafir de dulceata s-au completat in cei peste 15 ani de maturare si invechire cu incredibile note de fagure, de miere de albine si tuse de mosc. Notele oxidative i-au conferit culoarea aurului lichid si un gust echilibrat, integrat cu o lunga persistenta gustativa. 

    Sunt sigura ca ar aprecia Tamaioasa Romaneasca , asa cum aprecia un exercitiu rezolvat perfect in timp record. Si mai stiu ca ar zambi pe sub ochelarii cu rama groasa si ar spune :" Mitulut...sunt mandru de tine!"