LA PAS, DAR NU ORICUM

    

- Ssssttt! Auzi? Vine! Oare pe cine va alege astazi?
- Stiu si eu? Nici nu vreau sa ma gandesc. Mai intotdeauna ne da la o parte si isi ia o pereche de panofi cu toc. De parca noi nu am fi ai ei...de dama...Noi suntem pantofi sport de dama!
- Ei hai, ca si tu esti rautacios! Nu poti sa spui ca nu ne incalta ...Si cate locuri frumoase am vazut!...Cu siguranta ei nu au fost pe unde am umblat noi...
- Da...Sa zicem ca ai dreptate. Dar eu nu vreau sa mergem la piata. Ma dor toate cusaturile din cauza betonului! 

Imi place mai mult sa merg in parc , sa calc pe iarba, chiar daca din cand in cand mai alunec intr-o groapa...Sau sa joc fotbal, ori sa ma dau in leagan...
- Da, tie iti convine , ca esti dreptul! Eu dau cu nasul in minge de fiecare data sau imping in pamant ca sa isi ia avant...

Dar ai dreptate: e mult mai bine decat pe beton! 
- Aaaa! Si imi mai place sa lipaiesc prin balti ...chiar daca dispretuiesc noroiul. 

- Nici mie nu imi place sa il simt cum se lipeste de talpa , dar trebuie sa recunosc ca ador dusul de dupa...
- Cu conditia sa nu ne bage in masina de spalat, ca ma ia cu ameteala. Auzi idee la ea! Cine a mai vazut? Incaltaminte sport spalata la automata! 
- Mie imi place- e ca intr-un carusel sau ca si la aqua-park...Mai stii cum ne povesteau papucii aceia de apa  asta vara ?
- Da, imi amintesc. Am nimerit cu ei in geanta ...miroseau ciudat.
- Asa miroase marea ziceau ei...
- Noi nu am vazut niciodata marea ...
- Nici nu sunt sigur ca vreau,  daca e asa de multa apa ca in masina de spalat. Balta e una , dar ...e mult prea mult pentru mine...
- Cine ne-o fi imperecheat pe noi? Suntem atat de diferiti!
- Tocmai de aceea ne potrivim atat de bine ...
- Dar avem si puncte in comun: ardem de nerabdare sa vedem unde mergem astazi. Deocamdata stam in masina...e undeva departe...Si vad ca si el si-a luat pantofii sport bărbătești ...
- Da...sunt cam ocupati cu apasatul pedalelor . Pare destul de obositor, dar ei sunt destul de relaxati . Stapana noastra nu ne-a pus niciodata sa o facem...
- Poate pentru ca aici , unde sta ea, nu sunt pedale ...Si nici nu imi amintesc sa fi stat vreodata in cealalta parte...
- Sincer sa fiu, mi-ar placea sa incerc... Dar stai, coboram...fii atent: pamant, iarba...suntem in parc?
- Nu cred . E prea liniste si se aud niste zgomote ciudate ...Auzi?
-" Cu-cu-ri-guuu"! Oare unde am ajuns?
- Nu stiu, dar e frumos...Chiar daca pietrele astea ma cam gadila...

- Am asa, un sentiment ciudat si ma cam doare spatele...urcam? Este atata iarba!... Priveste: ce e asta?

Ne-am oprit...le mangaie...sunt flori ...Mmmmm...miros frumos...a proaspat. Si pamantul e atat de moale...Imi place aici...Dar ce face? Ma atinge...Nu se poate! Tu ai vazut? Am crapat ...
- Linisteste-te! 
- Tu nu stii ce inseamna asta? O sa ne schimbe...
- Poate ca da, poate ca nu...Dar de ce esti trist? Si noi am luat locul altei perechi de  adidasi de dama , ai uitat? Cei de dinaintea noastra ne-au povestit o noapte intreaga pe unde au umblat si erau fericiti ca au putut sa vada atat de multe lucruri frumoase . Noi de ce nu am fi? Putem sa le spunem noilor colegi cate ceva despre stapana noastra ... Sunt curios insa, daca vom merge acum sa ii cunoastem...
- Nu cred. Asculta...in timp ce tu vorbeai zicea ceva de o pereche de tenisi VANS

pe care i-a vazut pe un site specializat , Answear.ro., cu gulerul gambei moale , gamba ridicata , spatele calcaiului usor rigidizat, brant confortabil, interior textil...
- Seamana cu noi!
- Da...doar ca ei vor fi noi...
- ...si se vor bucura de noi experiente...
- Hai ca am ajuns acasa! Pana cand vin noii pantofi sport  sa ne bucuram de ceea ce am trait...
- Si vom mai trai , cu siguranta, chiar daca vom avea o alta stapana.

Articol scris pentru SuperBlog 2016