VIATA BATE CARTEA

    Am o meserie in care intalnesc zilnic zeci de oameni. Unii imi povestesc lucruri , intamplari de viata; altii sunt mai retinuti. ..la inceput. Dar se pare ca le inspir incredere sau sunt o buna ascultatoare. Uneori nici nu aud ce imi povestesc, alteori insa, povestile lor imi trezesc fiori.

  Nu voi vorbi insa despre aceste povesti, ci despre una pe care am ascultat-o intr-un autobz. Aveam de facut un drum mai lung, dintr-un capat in altul al orasului si fiindca nu era foarte aglomerat, m-am asezat pe scaunul de la geam si priveam afara , la trecatorii parca  tot mai incrancenati. Langa mine s-a asezat un domn ...sa tot fi avut 50 de ani...avea o privire fixa , care m-a cam speriat. L-am intrebat daca se simte bine si mi-a raspuns scurt "nu". Apoi s-a scuzat ca nu si-a cerut permisiunea sa se aseze langa mine, dar era foarte tulburat. Si a inceput sa povesteasca:

...Domnisoara...am 48 de ani si simt ca innebunesc: astazi la serviciu m-a cautat o fata de 25 de ani si mi-a spus ca este fiica mea! Va dati seama? Nici nu stiam ca exista...Eu sunt casatorit de 23 de ani...am un baiat de 21...Ce vor spune el si sotia mea? O sa ma creada?
... Pe mama ei am iubit-o foarte mult, dar a plecat din oras! Mi-a frant inima...n-am mai stiut nimic de ea atatia ani! Si acum...acum sa aflu ca am un copil?! Este de neimaginat...Mi-a intors viata pe dos...Si stiti ce mi-a spus? Sa nu le caut...mama ei s-a casatorit cand inca era insarcinata...are un sot care o iubeste si care fetei ii este un tata adevarat...nu vrea sa il raneasca, dar a vrut sa ma vada, sa stea de vorba cu mine , fiindca nu putea sa creda ca eu nu stiam nimic! Presupunea ca mama ei ii ascunsese adevarul, ca eu eram un om rau...Dar si-a dat seama de adevar in momentul in care mi-a vazut chipul cand mi-a spus cine este...
...Ce ma fac eu acum? Nu pot sa nu ii spun sotiei...

   Apoi s-a ridicat, m-a privit, si-a cerut scuze pentru ca m-a deranjat cu povestea lui, dar trebuia sa vorbeasca cu cineva...Si a coborat...L-am privit cum mergea adus de spate, cu capul aplecat in pamant, cu pas sovaielnic...Nici nu stiu daca acolo trebuia sa coboare , daca se indrepta spre casa sau pur-si-simplu trebuia sa faca ceva, ca sa nu se mai gandeasca...

   Mi-a ramas mult timp intiparita in minte povestea lui si seri la rand am creionat in minte scenarii despre destinul lui...

Viata mea e intoarsa pe dos:

Nimic nu traieste in sensul banal,

Toate se-ntorc,

Ratacind,

Catre mal

Si nu stiu anume,

Sa le descos…

Lacrima-si cata

Izvorul de piatra,

Privirea ramane

Undeva,in pamant,

Zambetu-alearga legat de picioare

Si pasii se leagan’

Alaturi de vant;

Mana coboara

Catand spre inalturi,

Iar glasul e, parca,

Petala de fum,

Vuietul marii

Se-aude in noapte…

Izvorul e-acelasi

Capat de drum…

 Citim carti, vizionam filme, plangem si radem alaturi de eroii lor, dar iata ca in viata reala, chiar langa noi, se petrec "scenarii" care bat orice imaginatie...

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma.